Limba română, întrebare adresată de mateicornea, 8 ani în urmă

1. Analizează morfosintactic toate cuvintele subliniate din secvențele următoare:
a. Neștiind ce să facă, zise lui Ipate cu binișorul:
- Om bun, na-ți banii și lasă-mă în pace. Avem nevoie de călăuze bune, nu ca acelea pe care le-ai tocmit cândva.
ce =
zise =
lui Ipate =
-mă =
bune =
ca acelea =
le- =
cândva =
b. Ea puse în fiecare zi o vorbă bună pentru băiatul acela și voia să afle dacă ai săi sunt judecați sau nu.
fiecare =
acela =
să afle =
ai săi =
c. Care este menirea unui popor, dacă nu aceea de a iubi adevărul, pacea și libertatea?
care =
unui popor =
d. Fată, a vorbit el cu supărare, ai lucrat destul.
fată =
el =
destul =

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de danait
8

Salut!

1. Analizează morfosintactic toate cuvintele subliniate din secvențele următoare:

a. Neștiind ce să facă, zise lui Ipate cu binișorul:

- Om bun, na-ți banii și lasă- în pace. Avem nevoie de călăuze bune, nu ca acelea pe care le-ai tocmit cândva.

  • ce - pronume relativ, simplu, funcția sintactică de complement direct, determină verbul "neștiind" (neștiind ce? - ce = ceva), cazul acuzativ;

  • zise - predicat verbal, exprimat prin verb predicativ, personal, tranzitiv, conjugarea a III-a, diateza activă, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, singular, forma afirmativă;

  • lui Ipate substantiv propriu, genul masculin, articulat cu articol hotărât proclitic "lui", cazul dativ, funcția sintactică de complement indirect, determină verbul "zise ";

  • -mă - pronume personal forma neaccentuată (clitic pronominal), persoana I, singular, cazul acuzativ, funcția sintactică de complement direct (pe cine să lași?), determină verbul "să lași";

  • bune - adjectiv propriu-zis, variabil, cu două terminații și patru forme flexionare, gradul pozitiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat "călăuze"- feminin, plural, acuzativ, funcția sintactică de atribut adjectival;

  • ca acelea - pronume demostrativ de depărtare, însoțit de prepoziția "ca", cazul acuzativ, funcția sintactică de atribut pronominal (ce fel de călăuze?), determina substantivul "călăuze";

  • le-: pronume personal, forma neaccentuată (clitic pronominal), persoana a III-a, plural, cazul acuzativ, funția sintactică de complement direct (pe cine ai tocmit? - pe ele le), determină verbul "ai tocmit;

  • cândva - adverb de timp, compus, funcția sintactică de circumstanțial de timp (când ai tocmit?), determină verbul "ai tocmit";

b. Ea puse în fiecare zi o vorbă bună pentru băiatul acela și voia să afle dacă ai săi sunt judecați sau nu.

  • fiecare - adjectiv pronominal nehotărât, se acordă în gen număr și caz cu substantivul determinat "zi" - feminin, singular, acuzativ, funcția sintactică de atribut adjectival;

DISOCIAȚI:

Aduce fiecare ce poate. (pronume nehotărât)

Aduce fiecare ↔️ copil ce poate. (adjectiv pronominal nehotărât)

  • acela - adjectiv pronominal demonstrativ, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul "băiatul" - masculin, singular, acuzativ, funcția sintactică de atribut adjectival;

  • să afle - verb predicativ, personal, tranzitiv, conjugarea I, diateza activă, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular, forma afirmativă;

  • ai săi - pronume posesiv, un posesor, mai multe obiecte posedate, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect;

c. Care este menirea unui popor, dacă nu aceea de a iubi adevărul, pacea și libertatea?

  • care pronume interogativ, cazul nominativ, funcția sintactică de nume predicativ, formează predicatul nominal împreună cu verbul copulativ "a fi";

  • unui popor - substantiv comun, numărul singular, genul neutru, articulat cu articol nehotărât "unui", cazul genitiv, funcția sintactică de atribut substantival genitival (a cui menire?(, determină substantivul "menire";

d. Fată, a vorbit el cu supărare, ai lucrat destul.

  • fată - substantiv comun, numărul singular, genul feminin, nearticulat ("ă" este desinență de vocativ), cazul vocativ,, fără funcție sintactică;

  • el - pronume personal, forma accentuată persoana a III-a, numărul singular, genul masculin, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect;

  • destul - adverb de mod, simplu, funcția sintactică de circumstanțial de mod (cât a lucrat?), determină verbul "a lucrat".

mateicornea: crezi ca ai putea sa imi explici analizarea dupa ce termini de raspuns deoarece nu stau foarte bine cu ea la restu la romana sunt dar la analizarea mi se pare cea mai grea
danait: Ce anume să explic?
mateicornea: cazul si functia mai ales functia
mateicornea: daca nu este prea greu desigur
danait: Sunt noțiuni de teorie pe care trebuie să le repetați. E mult de explicat, dar puteți să mă întrebați punctual.
mateicornea: punctual atunci
mateicornea: nu prea inteleg cum adica sa va intreb punctual
danait: Unde aveți vreun semn de întrebare. De ex, de ce "fiecare" e adjectiv acolo?
Utilizator anonim: danait
Alte întrebări interesante