Question

1.Caracterizare de personaj »Trecuse un an de zile de când Miron venca mereu la joc; flăcăii ii erau prieteni, iar fetele se adunau bucuros imprejurul lui ca să-i asculte poveştile, vorbele şagalnice şi cântecele frumoase. Din cand in cand, dar foarte arareori, Miron scotea din şerpar un fluieraş, pe care cânta câte o doină plină de duioșie, încât oprea răsuflarea celor ce-l ascultau. Din când în când, numai arareori, scotea Miron fluieraşul său; îl scotea însă totdeauna când Marta il ruga, ba era chiar destul ca ea să privească la şerpar, pentru ca Miron să puie mâna pe piept, gata de a-i face pe plac. Acesta e lucru știut de toți, ba chiar un lucru care de sine se înțelegea. Cine nu ar fi dorit să asculte cântecele lui Miron şi care fată nu ar fi dorit să-i fie în apropiere și să-i audă graiul limpede? Marta era frica Mihului Saftei, şi era un lucru firesc ca atunci când ea roagă, să nu zică ba, mai ales știind să-l roage atât de frumos cum avea obiceiul. Fetele dar, când voiau să asculte, rugau pe Marta; Marta însă mai totdeauna le răspundea că Miron nu voieşte, fiindcă nu e tocmai în voia lui cea bună. Numai din cand in cand, foarte arareori, Marta ruga pe Miron să cânte. asupra În horă Miron totdeauna e cumpătat, încât parcă numai şuguieşte cu jocul. Dar ochii tuturora se opresc lui. Înalt şi mlădios, cu umerii lați şi cu pieptul ieşit, el calcă lat şi pe întreaga talpă, încât la fiecare pas întregul trup i se scutură şi se leagănă când la dreapta, când la stânga. Când stă însă şi-şi ridică fruntea ieşită din față, fetele tresar sub privirea lui. Un cap bălan cu părul lung până pe umeri, cu o față albă și străbătută ca de-o răsuflare de rumeneală, cu doi ochi mari şi albaştri ca fața cerului privită de pe culmea muntelui. Totdeauna e în această față ceva ce nu se mai găseşte în alte fete, un fel de tristețe, un val de gânduri, iară în surásul de pe buzele lui ascuțite totdeauna e ceva ce-ți deschide sufletul. E minunat flăcău Miron şi nu e minune că toți îl caută şi doresc. Înspre amurgul serii, când jocul se sparge, Marta pleacă spre casă. Unii merg într-o parte, alții într-alta. Toderică merge cu Marta până la răspântie, îi doreşte de bine, apoi coteşte la stânga şi o lasă să meargă cu ceilalți mai departe."(I.Slavici, Gura satului)​

Answer 1

Răspuns:

sper ca te-am ajutat!

Explicație:

mult succes!