1.Citește versurile următoare, aparținând poetului Paris Mumuleanu şi scrise în secolul al XIX-lea:
Frați, bărbați, ori de ce stare
Câți aveti gust de-nsurare,
Zestrei nu vă bucurati
Stafii în cas' să luați
Nu luati muieri pocite
Strâmbe, cârne, şi slutite
Zestrii nu vă lăcomiti
Și-n urmă să vă căiţi
Nu ziceți ori cum să fie
Numai s'aibă avutie
Iubiţi, prieteni, bărbați
L-acest cuvânt vă-nşălaţi.
Ce folos că ai avere
Și să n-ai pe plac muere.
(Pentru cei ce să bucură la zestre și iau muieri urâte)
2. Notează care erau principiile intemeierii unui cuplu înaintea României moderne (două exemple din textul citat) şi care sunt acestea în prezent (două exemple)
3. Menţionează o schimbare esențială de perspectivă asupra femeii în contemporaneitate.
4. Scrie o idee din poezia citată, regăsită, un secol mai târziu, în romanul Ion de Liviu Rebreanu.
DAU COROANA!
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
2) Principiile de întemeiere a unei familii în acele vremuri erau avuția și statutul social, fiindcă indivizii pe atunci erau ,în general, săraci și voiau cu orice preț să scape din sărăcie(precum Ion din Romanul lui Liviu Rebreanu) (" Nu ziceți ori cum să fie/Numai s'aibă avuție") și oamenii care au deja un oarecare statut în societate nu vor să se coboare la un nivel de trai sărăcăcios, de aceea ar putea lua chiar și "muieri pocite/Strâmbe, cârne și sluțite"
În prezent, oamenii au început să obțină intr-o anvergură mai mare un statut social decent și unii , chiar să depășească numărul bogaților cu sute de mii față de atunci. Și de aceea , foarte multă lume se uită și la statutul social al persoanei respective și ,uneori, la avuția insului.
Precum Marian, un tânăr bogat din Italia se îi plăcea de o fată cu un trai decent, dar fiindcă el era mai presus decât ea din prisma statului, a renunțat la ea.
Alt exemplu este Gigica, o femeie cu un trai intermediar, iubea un tânăr de 20 de ani sărac, dar fiindcă era lefter complet, l-a părăsit :)).
3) Femeia a prins mai multă putere și drepturi în zilele noastre, ceea ce i-a permis să-și clădească o stare destul de bună, potențialii pețitori nemaifiind nevoiți să ia de soție fete urâte foarte bogate, putând să ia și o fată foarte frumoasă cu un trai decent, nu sărăcăcios total.
4) Ultimele două versuri se regăsesc în povestea personajului Ion, care-și luase drept nevastă, o fată urâtă , dar bogată. După un timp, a început s-o deteste și să regrete faptul că n-a luat-o pe Florica. Până la urmă , "ce folos că ai avere/Și să n-ai pe plac muere".
Răspuns:
1. Zestrea( averea) fetei reprezenta un prim factor decizional in intemeierea unui cuplu/casniciei si, al doilea aspect era legat strict de forța de muncă a femeii. Forma de epitet "stafie" se refera la capacitatea viitoarei sotii de a intretine o gospodarie cu tot ce implica ea: sa fie vrednica, harnica si interesta sa mentina o gospodarie functionala. Nu sa fie o umbra, o stafie, o fiinta lipsita de vlagă. De pe urma casniciei celor doi avea de castigat inclusiv familia baiatului care se căpăta cu un om in plus la munca. De regula, barbatul isi dorea o femeie care sa il ingrijeasca si să "il țină curat".
2. Intre timp lucrurile s-au schimbat. Este important ca cei doi sa contribuie eficient la bunastrara gospodariei, sa existe o colaborare in acest sens si nu un act unilateral. Sa comunice unul cu celalalt, sa fie toleranti si intelegatori. Impartirea sarcinilor in familie este extrem de importanta. O casnicie in care doar unul "face" este o relatie defectuoasa si lipsita de armonie si, mai devreme sau mai tarziu, duce la un dezechilibru ireversibil.
3. Femeia din romanul "Ion" a lui L. Rebreanu reprezinta "doua brate de munca, o zestre si o producatoare de copii", asa cum afirma G. Calinescu.
Ca tema adiacenta in romanul "Ion" este statulul femeii, vazuta ca instrument de parvenire. Ana, ca ființa puțin conteaza. Nu era urâta dar nici "cine stie ce frumoasa" asa cum zicea George Bulbuc, baiatul pe care Ana "il placea ". Firava si fara personalitate, " slabuta" si "uscatica" (mai ales in comparatie cu Florica), Ana devine o victima usoara a baiatului (Ion) interesat numai de zestrea ei. Ea nu ocupă un loc principal în mediul din care provine, esenţa ei se reduce la un simplu instrument de înavuţire, fiind o marionetă în mâinile destinului şi a bărbaţilor care îi pecetluiesc soarta: Ion şi Vasile Baciu. Pentru a accentua si mai mult importanta avuției, autorul mentioneaza "Ana lui Vasile Baciu îi era făgăduită lui (George Bulbuc) de nevastă. Ea, fată cu stare, el fecior de bocotan, se potriveau.” Destinul Anei este unul tipic lumii rurale unde nepasarea, indiferenta, ipocrizia si goana dupa avere erau "virtuti " /calitati necesare si chiar obligatorii ca sa scapi de saracie.
( in romanul lui Rebreanu identificam mai multe tipuri de femei: Ana, supusa sotului, Florica, tipul femeii sarace dar frumoase si tipul femeii intelectuale Laura si Ghighi).