1. Enumeră 3 minuni săvârșite de Sf Nicolae.
2.Motiveaza de ce este frumos să fim recunoscători. Ce spune asta despre cel recunoscător?
Vreau doar sa raspundeti la întrebari. Mulțumesc!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Sfantul Nicolae, miscat de o sfanta dorire, a hotarat sa calatoreasca spre a se inchina la Sfintele Locuri. In timpul calatoriei pe mare, au inceput sa sufle vanturi foarte puternice si a izbucnit o furtuna cumplita. Calatorii si echipajul isi pierdusera cumpatul si asteptau sa se inece. Nicolae, insa, ingenuncheat, se ruga cu staruinta catre Domnul si, iata!, minunea s-a intamplat. Vanturile au incetat si marea indata s-a linistit. Insa un marinar care era la catarg, a alunecat si a cazut pe punte mort. Toti s-au mahnit ca s-a pierdut viata unui om. Dar prin rugaciunile puternice ale Sfantului, marinarul a inviat ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn adanc.
A izbavit si trei oameni de la moarte, fiind ei calomniati pe nedrept. Acesti oameni erau inchisi intr-o inchisoare din Constantinopol, si au aflat de hotararea omorarii lor, urmand ca a doua zi sa fie decapitati. Cand insa l-au chemat in ajutor pe Sfantul Nicolae – aducandu-si ei aminte de el, si stiind ca in Lichia Sfantul a scapat pe cei trei oameni care si ei urma sa fie omorati in chip nedrept – indata Sfantul Nicolae a ascultat cererea lor si s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavios. Pe eparh l-a mustrat pentru ca pe nedrept i-a parat pe cei trei nevinovati inaintea imparatului. Iar pe imparat l-a invatat ca nu cei trei condamnati de el erau vinovati si i-a spus ca numai din invidie au fost parati cum ca ar niste razvratiti vrednici de moarte. Asadar, prin aceasta vedenie i-a eliberat Sfantul de la condamnarea la moarte.
In Constantinopol traia un crestin evlavios si credincios, iubindu-l mult foarte pe cuviosul Parintele nostru Nicolae, si, in chip reciproc, si el era iubit de Parintele Nicolae. Acesta, asadar, voind odata sa calatoreasca in alt loc pentru o nevoie a sa, a mers mai intai la biserica Sfantului Nicolae si s-a rugat din adancul inimii. Apoi si-a salutat rudele si prietenii si s-a urcat in corabie. Pe la ceasul al noualea al noptii s-au sculat marinarii sa intoarca panzele corabiei, pentru ca se schimbase vantul. S-a sculat si acel prea evlavios om ca sa mearga afara pentru nevoia udului. Si pentru ca toti marinarii se ocupau sa intoarca panzele, crestinul acela s-a incurcat si s-a impiedicat (dupa se intampla uneori in asemenea situatii) si din greseala a fost aruncat in mare. Marinarii nu au putut sa mai faca nimic ca sa il traga pe om din mare. Pe de o parte, pentru ca era intuneric, iar pe de alta parte, pentru ca vantul sufla cu putere si impingea corabia cu viteza mare inainte. Pe urma, vazand aceasta marinarii au stat si au bocit, si au plans pentru moartea amara a acelui barbat.
Crestinul acela, dupa ce a cazut in mare asa cum era imbracat cu toate hainele sale, in timp ce se scufunda el in adancul marii, si-a amintit de Sfantul Nicolae si a zis in mintea sa: ”Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Facand aceasta strigare cu mintea – o, minune!, multe si de neinteles sunt minunile Tale, Doamne! – s-a aflat indata in casa sa. Si neintelegand aceasta, crestinul acela credea ca este inca in adancul marii. Incat si acolo mai striga, dar nu doar cu mintea, ci si cu glas: ”Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Atunci, vecinii, auzind strigatele lui, s-au sculat. La fel si oamenii casei sale s-au sculat si au aprins lumina. Dar si cei din afara auzind, au alergat si l-au vazut pe el in mijlocul casei sale strigand. Vedeau si ca curgea multa apa de mare din hainele pe care le purta. Pentru aceasta, din pricina uimirii si a neintelegerii, au ramas fara grai si tacuti, nestiind ce sa spuna. In timp ce crestinul acela striga: ”Fratilor, ce este aceasta ce vad? Caci eu stiu foarte bine ca ieri pe la ceasul al noualea al zilei v-am salutat pe voi, pe toti, si m-am urcat in corabie. Si pentru ca sufla vant puternic, am ajunsesem destul de departe pe mare. Pe la straja a doua sau chiar a treia a noptii (adica pe la ceasul al noualea al noptii), am iesit pentru nevoia udului, si impiedicandu-ma de marinarii care intorceau panzele, am cazut in mare. Atunci l-am chemat pe Sfantul Nicolae in ajutor. Cum de acum ma gasesc aici nu stiu. Atunci voi sa imi spuneti ca eu sunt iesit din sine-mi si altul din altul am devenit”. Iar crestinii adunati acestea auzind, vazand si apa marii care curgea din hainele lui, s-au uimit peste masura, vorbind intre ei despre aceasta taina de neinteles a minunii. Dupa care s-au bucurat cu fratele salvat si au plans de bucurie pentru aceasta. Si mult timp au strigat ”Doamne, miluieste!”. Iar crestinul acela, dezbracand hainele ude si imbracand altele, a mers la biserica Sfantului Nicolae. Si acolo a petrecut restul noptii, stand in genunchi, cu lacrimi, la icoana Sfantului, si rugandu-se, si multumiri aducand cu minunare si uimire.