Limba română, întrebare adresată de denisapetricas, 8 ani în urmă

1. Indică sensul din text al secvenței nu eram în largul meu.
2. Menționează locul unde se petrece întâmplarea relatată de autor, utilizând informaţiile din textul dat.
3. Precizează o trăsătură fizică a lui Camil Petrescu, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din
textul dat.
4. Explică motivul pentru care Camil Petrescu îi cere poetului rețetele.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, în ce constă complexitatea personalității lui Camil Petrescu. Din urmatorul text :Totdeauna am evocat cu sfială amintirile despre Camil Petrescu. Nici în gândurile cele mai intime nu eram
în largul meu alături de acest om puțintel la trup, neastâmpărat [...], care simțeam că îmi domină judecata ori
de câte ori încercam un dialog, fie chiar imaginar. Mă covârșea personalitatea lui intelectuală perfect
închegată și omenia lui de o incomensurabilă* arie de cuprindere. Când, în străduința cercetătorilor de a
restabili datele exacte, mergând în ordinea certificatelor de primărie, nu se ajungea la o concluzie, – mă
bucuram. Pentru că așa se reflectă Camil Petrescu în conștiința mea: venit de peste tot, – nu dintr-un loc
anumit cu zi și oră [...].
În personalitatea lui Camil Petrescu se interferau ideal virtuțile eruditului* ce domină riguros spațiile
inaccesibile muritorilor de rând, cu virtuțile omului de rând ce domină cu simplitate și naturalețe spațiile tainice
ale existenței. Camil Petrescu înrudea aceste planuri într-o trăire egală. De aceea, polariza* cu ușurință,
atrăgea atenția imediat prin multiplele sale mijloace de investigație și infinitelele sale resurse sufletești. Îmi
amintesc o scenă petrecută prin 1935 sau 1936, pe Calea Victoriei în colțul Capșei de altădată și de acum.
Un tânăr confrate, despre care nu știa nimeni din ce trăiește, straniu, zdrențăros și scofâlcit de foame și frig,
dispărut de multă vreme de pe trotuarele pe care hălăduia la întâmplare, trece abia trăgându-și picioarele,
prin fața noastră. Toți cei din grupul în care se afla și Camil Petrescu îl cunoșteam, dar pentru niciunul
existența mizeră a confratelui nu constituia decât o fatalitate. Abia ajuns lângă grupul nostru, Camil Petrescu
se desprinde printr-un salt și îi apucă brațul:
— Ce este cu dumneata? Nu te-am mai văzut de mult!
Vocea stinsă a tânărului confrate abia a putut șopti: am fost bolnav.
— De ce nu m-ai anunțat? – replică îndată Camil.
Intervenția spontană a lui Camil Petrescu cred că a fost salvatoare. Cerându-i rețetele cu care poetul
zăcuse în buzunar, socotindu-se însănătoșit numai pentru că se putea ține pe picioare, Camil Petrescu le-a
executat la prima farmacie și desigur intervenția lui nu s-a oprit aici. Nu am aflat niciodată ce a mai făcut,
pentru că niciodată nu a mai pomenit ceva despre asta. Dar la câteva zile tânărul poet putea fi văzut într-un
costum de haine aproape nou. Am relatat aceasta încă de la primele rânduri pentru că ilustrează deplin
trăsătura esențială a lui Camil Petrescu: omenia. Omenia a fost, cred, virtutea pe care și-a construit el întregul
său eșafodaj* intelectual și moral. Nu spun prea mult dacă afirm că nimic nu a trecut prin viața lui alături de
aceasta.

Ion Th. Ilea, O retrospectivă

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de pasculacra796
216

La 5 mai poți adaugă tu ceva, pt a fi mai lung

Anexe:
Alte întrebări interesante