Question

1. Notează două trăsături ale lui Matei, identificate în textul 1.

Textul 1
În nu ştiu care ţară,
în nu ştiu ce oraş
şi-n care ulicioară,
trăia un băieţaş.
Dar nu un oarecare
nevolnic şi sfios,
ci unul ca o floare,
grozav de arătos:
avea o neagră chică
şi patru dinţi de lapte
şi-un nas cât o mărgică
şi ani avea vreo șapte […].
Ştia perfect să scrie
uimindu-i pe băieţi:
făcea caligrafie
pe garduri, pe pereţi,
scria pe orice vrei
şi iscălea: MATEI. […]
Cu toate astea, Matei era veşnic supărat;
şedea mereu pe gânduri,
ursuz şi încruntat...
Şi ştiţi din ce pricină?
Părinţii lui spuneau
că n-ar fi el de vină,
că e născut să aibă
o fire visătoare
şi că va fi poet...
De fapt, el suferea
că nu era mai mare,
că prea creştea încet...
Măsura omenească
nu-l mulțumea defel:
ar fi dorit să crească
înalt, cât un castel […].
Dar ce putea să facă?
Era mărunt, şi pace! […]
Cangurul:
Sunt mare scamator.
Matei:
Ştii ce? Atuncea, iată,
un singur lucru-ţi cer:
ai auzit vreodată
de unul, Gulliver?
Cangurul:
Cum să nu!
Matei:
Ştii ce mi-ar plăcea mie?
Zău, dragă şoricel,
fă o scamatorie:
să cresc şi eu cât el.
Cangurul:
Păi nu-ţi aduci aminte că bietul Gulliver
nici n-a crescut, nici n-a scăzut,
ci a rămas ca la-nceput?
Matei:
Pe mine nu mă priveşte, şi gata! Eu altceva
nu vreau. Iar dacă nu mă faci chiar mai
înalt decât era Gulliver,
aduc, cu mâna mea,
o cuşcă grea, de fier,
şi te închid în ea.
Cangurul:
Vai, asta nu-i dreptate!
Păi orice scamator
ţi-ar spune că nu poate.
Ce, crezi că e uşor? […]
(Şi-n timp ce cangurul vorbeşte, Matei simte
cum creşte, şi creşte, şi iar creşte, de parcă nu
se mai opreşte…)
Aşa s-a pomenit Matei înalt cât o casă cu nouă
etaje, iar cangurul, speriindu-se el însuşi de
scamatoria care îi reuşise pe neaşteptate, a
rupt-o la fugă, nu se ştie unde…
Cum s-a simţit Matei, la început, mai e nevoie
să vă spun?
Cânta de fericire,
râdea ca un nebun
şi ţopăia-n neştire…
Dar încetul cu încetul şi-a mai venit în fire
şi-atunci s-a minunat
văzând în preajmă totul
mărunt, neînsemnat:
i se părea poiana
pitică, vai de ea,
stejarul o surcică
şi teiul o nuia…
Şi tot cugetând la micimea lumii faţă de
măreaţa lui făptură
(aşa cum fac şi alţii
când cresc peste măsură),
i s-a urât să mai stea locului şi a pornit-o,
haida-hai, cu paşii lui de-o poştă. Şi se bucura
straşnic văzând că are atâta spor la mers
fiindcă avea picioare
gigantice, acum,
şi se simţea în stare
să facă orice drum.
Gellu Naum, Cel mai mare Gulliver

Answer 1

Răspuns:

aratos,sfios,nevolnic,etc ......