1.Poem de mari dimensiuni, Luceafărul este compus din patru
secvențe, ceea ce a făcut necesară prezenţa unor conectori care
să confere unitate ansamblului. Identifică un asemenea conec-
tor, în debutul acestei secvențe; precizează rolul lui concret, în
text.
Răspunsuri la întrebare
Structurat pe planuri aflate în antiteză – terestru – cosmic – uman – fantastic etc. - poezia Luceafărul de Mihai Eminescu este un poem foarte lung, alcătuit din 98 de strofe. În ceea ce privește alcătuirea, acesta este organizat într-o succesiune de patru tablouri, legate subtil prin asemănările și diferențele dintre ele.
În gramatică elementele de legătură, conectorii sunt conjuncțiile și prepozițiile însă uneori adverbele sau locuțiunile adverbiale pot îndeplini această funcție.
Luceafărul abundă de astfel de conectori. Criticii au reușit să identifice în Luceafărul conjuncțiile adversative dar (cu formele dară, da), ci, și, iar de peste douăzeci de ori, uneori chiar în aceeași propoziție. Întreaga construcție a capodoperei eminesciene își impune forța prin suveranitatea conectorilor.
Ne amintim:
Conjuncțiile sunt instrumente gramaticale care fac legătura între:
- două părți de propoziție de același fel – Maria și Elena sunt colege de clasă.
- între două propoziții – Ridică ochii și mă privi.
După forma lor conjuncțiile pot fi:
- simple: și, nici, dar, iar, însă etc.
- compuse: ca să, ci și etc.
După funcția lor conjuncțiile pot fi:
- conjuncții coordonatoare (fac legătura între două părți de propoziție sau două propoziții independente) - În tăcerea nopți și a muntelui se aude uneori un suspin.
- conjuncții subordonatoare (fac fac legătura între două părți de propoziție sau două propoziții dependente) - Vede oricine că este un om priceput.
Conjuncțiile coorodnatoare pot fi:
- copulative: și, nici etc.
- disjunctive: sau, ori etc.
- adversative: dar, iar, însă etc.
- conclusive: deci, prin urmare etc
Succes și spor la lecții!