1. Se determina gravimetric conţinutul de argint din 0,350 g aliaj. Se cere:
să se scrie reacţia de precipitare
forma de precipitare şi forma de cântărire
procentul de argint din proba, ştiind ca masa formei cântărite a fost 0,200g. Se dau: (ACl=35,5; AAg=108).
2. Determinarea punctului de echivalenţă în tirările de precipitare. Metoda Volhard.
3. Trasati forma curbei de titrare a unei soluţii de NaOH cu o soluţie de HCl şi stabiliţi ce indicatori acido-bazici puteţi utiliza pentru indicarea corectă a punctului de echivalenţă.
VA ROG FRUMOS DACA STIE CINEVA
Răspunsuri la întrebare
Răspuns: O propunere!
1) Ag se determină gravimetric , din aliajele sale, prin precipitarea ionilor săi de Ag⁺ cu HCl :
Ag⁺aq + HCl⁺ (soluție diluată) = AgCl↓ precipitat alb + H⁺aq
Forma de precipitare = AgCl
Forma cântărită = AgCl(după separare AgCl prin filtrare, spălare precipitat, uscare și aducere la masa constantă).
Există o procedură (mod de lucru) la aducerea aliajelor în soluție.
1b)Calcularea conținutului procentual de Ag din 0,350 g aliaj, îm urma analizei gravimetrice se poate face cu relația matematică:
p% Ag = x.100/ A
unde:
- p% = procentul de Ag din masa de aliaj, analizat
- A= masa de aliaj luată în analiză =0,350g
- x=masa de Ag din aliaj și care este egală cu:
x=a. f unde:
a= masa substanței solide cântărite, în urma prelucrării formei precipitate cu Ag= 0,200g
f= factor gravimetric, sau factor de transformare= A Ag/ M AgCl
A Ag=108; M AgCl = A Ag+ A Cl =108+35,5= 143,5 g/mol
Deci, rezultă:
p% Ag = 0,200g .(108/143,5) .100%/ 0,350g =0,200.0,7526.100/0,350
p% Ag= 43%.
SAU se mergea pe transformarea:
m:X.......0,200g
Ag → AgCl
A/M: 108 ...143,5
R: aprox. 43% Ag
2) Metoda Volhard de dozare a clorurilor, în titrările de precipitare, numite rodanometrice, de la titrantul KSCN.
Este o metodă indirectă, în argentonometrie, la care se titrează excesul de AgNO₃(titrant al ionului Cl⁻ , în metoda Mohr) cu reactivul de titrare KSCN sau NH₄SCN (rodanură sau sulfocianură), de o concentrație normală 0,1N, în prezența indicatorului, pentru punctul de echivalență(pE) , NH₄Fe⁺³ (SO₄)₂ sau Fe⁺³(NO₃)₃ în soluție saturată.
(Există date, despre aplicarea metodei și la determinarea indirectă a ionilor de Ag(+), care se vor precipita cu o soluție standardizată de Cl(-)).
Principiul metodei:
-în amestecul cu AgCl rezultat din precipitarea ionilor clorură cu AgNO₃, se adaugă un exces măsurat de soluție de AgNO₃ 0,1 N din biuretă.
-se separă precipitatul AgCl prin filtrare și apoi se spală cu o soluție slabă (diluată) de HNO₃
-în filtrat trece excesul de ioni de Ag⁺¹ adăugat,
-o cotă parte de filtrat se tratează cu 1-2 mL de soluție saturată de alaun feriamoniacal, indicator;
-se titrează cu soluția de KSCN 0,1 N din biuretă, până la virajul culorii de la alb (a precipitatului AgSCN) la roșu sânge (un complex Fe⁺³ cu SCN⁻).
Reacții chimice ce au loc sunt:
- până la pE, în timpul titrării :
Ag⁺ + SCN ⁻ = AgSCN precipitat alb, se dizolvă în exces de reactiv
- la pE, la o picătură în plus de KSCN, ionul Fe⁺³ reacționează cu excesul de KSCN și formează Fe(SCN)₃ de culoare roșu sânge:
Fe⁺³ + 3 SCN =( Fe(SCN)⁺²) complex roșu sânge
Constanta de stabilitate, Ks Ag(SCN) = 1,0.10⁻¹²
Constanta de instabilitate a complexului, Ki= 9,4 .10⁻⁴
Un dezavantaj al metodei este adsorția ionilor de Ag din exces pe precipitatul AgCl. Se poate interveni, prin diferite soluții, îndicate în modul de lucru.
Precipitatul Ag Cl se îndepărtează, înaintea titrării excesului de AgNO₃cu KSCN, fiindcă reacționează cu KSCN, formând un precipitat puțin solubil și perturbă culoarea complexului dintre Fe⁺³ și SCN⁻. Consumul suplimentar de KSCN, duce la eroare în rezultatul analizei.
3) Vă trimit o fotografie, cu alegerea indicatorilor la titrarea HCl cu NaOH, pe o curbă de titrare.
Alegerea indicatorului ține cont de o serie de factori, pentru ca eroarea de titrare să fie mică. Este important să știm: pH-ul la punctul de echivalență, saltul de pH la punctul de ehivalență, pT indicatorului (pH-ul de viraj).
De reținut este că pT trebuie să fie în domeniul bazic, dacă titrantul este o bază și pT să fie în domeniul acid, dacă titrantul este un acid.
Titrantul este soluția reactiv, care se află în biuretă.
Explicație:
