1. Stabiliţi care sunt veşmintele liturgice comune celor trei trepte
ierarhice (diacon, preot şi episcop), şi care sunt veşmintele specifice
fiecărei trepte ierarhice. Pentru a rezolva această sarcină, porniți de la
cunoştinţele dobândite în anii trecuţi.
Răspunsuri la întrebare
Pentru diacon:
Stihar: este o haină lungă până la pământ, amintind de veșmântul purtat la Botez; pentru diaconi, stiharul este de regulă făcut dintr-un brocart bogat ornamentat [16].
Orarul: este o fâșie de pânză, purtată peste umărul stâng; în practica slavă, diaconii pot primi dublul orar (un orar mai lung) ca o distincție aparte, care este purtat peste umărul stâng, apoi înfășurat în jurul pieptului și adus înapoi în față peste umărul stâng; în practica grecească și românească, toți diaconii poartă orarul dublu.
Mânecuțe: un fel de manșete care se leagă cu șireturi; diaconul le poartă pe sub stihar
Pentru preot:
Cruce pectorală (dacă are binecuvântare să o poarte);
Stihar: stiharul preoțesc este, de regulă, alb, și dintr-un material mai ușor decât cel al diaconului, eventual cu marginile brodate;
Mânecuțe: ca și ale diaconilor, numai că preotul le poartă peste stihar;
Epitrahil sau patrafir: veșmântul preoțesc prin excelență, purtat în jurul gâtului [18];
Brâu: curea de pânză purtată peste epitrahil [19];
Felon: un veșmânt larg, de formă conică, fără mâneci, purtat peste toate celelalte veșminte, mai scurt în față, pentru a facilita mișcările preotului;
Bedernița sau nabedernița: aparține tradiției slave; este alcătuită dintr-o bucată de țesătură întărită, purtată pe partea stângă, (dacă preotul a primit și epigonation-ul, bedernița este purtată pe partea stângă); aceasta este purtată ca o distincție specială (nu de toți preoții);
Epigonatul: asemănătoare cu nabedernița, este în formă de diamant și este întotdeauna purtată pe partea dreaptă, trecută peste umărul stâng; este tot o distincție specifică a clerului; în practica bizantină, indica preoții care aveau hirotesia de duhovnici. În tradiția românească, epigonatul și bedernița sunt sinonime.
Pentru episcop:
Crucea pectorală
Stiharul: precum cel al preotului;
Mânecuțele: precum cele ale preotului;
Epitrahil: precum cel al preotului;
Brâu: precum cel al preotului;
Sacosul: în locul felonului, episcopul poartă sacosul, un veșmânt mai strâns pe corp, cu mâneci largi[20];
Epigonatul sau bedernița: este purtat de toți episcopii [21];
Mitră: ca o coroană pe care o poartă episcopii pe cap în timpul sfintelor slujbe [22];
Panaghia sau Engolpionul - medalion, de regulă cu o reprezentare a Maicii Domnului ținându-L în brațe pe Pruncul Iisus [23]. Unii episcopi (între care întâistătătorii Bisericilor autocefale) pot purta și un al doilea engolpion; Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române poartă două engolpioane și o cruce pectorală [24].
Omofor: considerat a fi cel mai important dintre veșmintele episcopale, omoforul este o fâșie largă de țesătură purtată de episcop în jurul umerilor [25];
Mantia: are forma unei pelerine care se încheie la gât și la picioare; episcopul o poartă la intrarea solemnă în biserică, înainte de Sfânta Liturghie.
Următoarele obiecte nu sunt propriu-zis veșminte, însă sunt folosite de episcop în timpul slujbelor:
Vulturul este un covoraș pe care este reprezentat un vultur cu un singur cap deasupra unei cetăți; în timpul slujbelor, episcopul stă pe acest covoraș [26].
Cârja episcopală (sau toiagul): poate fi în formă de T, cu brațele îndoite și având în vârf o cruce, sau în forma a doi șerpi încolăciți, tot cu o cruce în vârf