10 aspecte fizico-geografice referitoare la australia si oceania
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Continentul Australia este străbătut de
Tropicul Capricornului și, ca atare, se
găsește în emisfera nordică. La vest și la
sud, Australia este mărginită de apele
Oceanului Pacific, iar la est de cele ale
Oceanului Indian. Țărmurile Australiei
prezintă doar câteva golfuri (Carpentaria
în sud, Marele Golf Australian în nord),
peninsule (de exemplu Peninsula Arnhem)
și insule (cea mai mare fiind Tasmania).
Australia, cel mai mic continent al Terrei (7,68 mil. km2), este situată în emisfera sudică, respectiv la sud-est de Asia. Uscatul australian este înconjurat în totalitate de mări și oceane
și are țărmurile, în general, puțin crestate.
Cea mai mare parte a Australiei reprezintă un rest al vechiu-lui continent Gondwana. Acest fapt se reflectă în alcătuirea reliefului (platouri joase, câmpii și munți vechi) și în altitudinile relativ reduse (cuprinse între 2 230 m și 12 m sub nivelul mării, în zona Lacului Eyre). Australia se încadrează în zona de climă caldă și doar partea sa sudică în zona temperată.
Rețeaua hidrografică ocupă doar o treime din suprafața continentului, întinse regiuni din vest și din centru având caracter endoreic (văile seci cu apă doar după ploile puternice sunt numite creek-uri) și areic.
De la vest spre est, în Australia se disting următoarele trepte și unități de relief:
• un podiș foarte vechi (Marele Podiș Vestic), care cuprinde sectoare mai înalte (în nord și
vest), munți insulari (în est), întinse suprafețe deșertice (Deșertul Gibson, Marele Deșert
Victoria ș.a.) și o câmpie (Câmpia Nullarbor, la sud), cu forme ale reliefului carstic;
• o largă zonă depresionară centrală, formată din câmpii: Câmpia Nordică/Câmpia
Carpentaria, Câmpia de Mijloc/Câmpia Eyre și Câmpia Sudică/Câmpia Murray-Darling;
• un sistem montan (Cordiliera Australiană) extins în lungul coastelor pacifice, cu
altitudini relativ scăzute (Munții Marii Cumpene de Ape), care depășesc 2 000 m doar în
sud (Alpii Australiei, Vf. Kosciuszko, 2 230 m).
Hidrografia Australiei este reprezentată de: cursuri de apă, permanente în est și nord (cel
mai important sistem fluvial fiind format din Murray și afluentul său Darling) și temporare în
arealele endoreice (creek-uri); lacuri, naturale, în mare parte cu apă sărată (Lacul Eyre, cel
mai întins, situat într-o regiune endoreică) și antropice, amenajate în scopuri hidroenerge-
tice și pentru irigații; importante acumulări de ape subterane.
Poziția geografică, circulația atmosferei și dispunerea reliefului imprimă climei caracteris-
tici specifice, care se reflectă în prezența pe teritoriul australian a unor climate foarte dife-
rite. Existența acestora generează diversitatea asociațiilor de plante și animale și determină
o anumită repartiție a zonelor biogeografice.
Din punct de vedere al originii, insulele Oceaniei se încadrează în trei mari categorii:
• insule continentale (insulele din vest – Noua Guinee, Noua Caledonie, Noua Zeelandă);
• insule coraligene (majoritatea insulelor din Micronezia și Polinezia);
• insule vulcanice (Arhipelagul Hawaii, unde se întâlnesc atât vulcani stinși, cât și activi).
Oceania reprezintă gruparea de insule și arhipelaguri din Oceanul Pacific. Fără a avea limite
precise, acest spațiu insular se desfășoară între grupul de insule Midway-Hawaii (în nord) și
Insula de Sud a Noii Zeelande (în sud), respectiv între Arhipelagul Palau (în vest) și Insula
Paștelui (în est).
Insulele Oceaniei prezintă o climă caldă și umedă (tropical-oceanică).
Explicație:
Unicitatea Australiei este dată nu numai
de caracteristicile sale fizico-geografice.
Este singurul continent ocupat în întregime
de un singur stat, numit oficial Uniunea
Australiană, pe scurt, Australia. După forma
de guvernare este monarhie, iar din punct
de vedere al organizării interne este un
stat federal, fiind compus din șase state
(provincii) și două teritorii. Statul Australia
ocupă locul 4 în lume ca suprafață, dar are
numai 24,9 milioane de locuitori (2018),
adică puțin mai mult decât România.
Este o țară multiculturală, la populația
băștinașă de culoare (aborigeni)
adăugându-se de-a lungul timpului un
număr din ce în ce mai mare de albi
(coloniștii britanici, stabiliți aici la sfârșitul
secolului al XVIII-lea, urmați de numeroși
imigranți sosiți îndeosebi din Europa).