Limba română, întrebare adresată de Alexia1031, 9 ani în urmă

10 Poezi scrise de Ion Luca Caragiale


MihaelaMisu: mai am 3
MihaelaMisu: CHIR 10
MihaelaMisu: CHIAR 10*
Alexia1031: Dar de ce ai scris asa multe
Alexia1031: Multumesc
MihaelaMisu: AI ZIS 10 POEZII
MihaelaMisu: IMI DAI CORONITA?
Alexia1031: Da ...deoarece ai scris foarte multe si am gresit eu cand ti-am raspun la intrebare
Alexia1031: Ne merge sa iti dau coronita
Alexia1031: Imi pare rau

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de MihaelaMisu
4
1.Pe oceanul vremii
 Un an, de când cu tine pe al vremii ocean
 Plutind, viaţa-mi pare-un cântec ... O, ce an !
Ce an de fericire ! Şi noi ce putem oare ?
 Să-l pironim ? ... În vremuri reîncepute moare,
Şi moartea-i ca călăul, de bine ne desparte !
 O, timp, Saturn ! te-ndură şi ţine-ne des parte!
Rentinereşte visul, iubirea noastră mare – 
Un vas sub cer albastru şi pe-o albastră mare !
 Atâtea calde inimi ăst an trecu legând,
Că parcă văd pe-acelaşi amant reculegând,
Fugind de-a lungul vremii, pribagă, Messalina !
 Ce-mi pasă că la urma îmi bagă messa Lina !
 Amici ! Ş-a voastre bunuri pe veci pierdute vi-s,
 Când ziceţi : « Taci, Chimeră, că nu sper ! du-te vis ! »

2.

Elegie
Sărac, fără putere 
În lume sunt ursit
Prin valuri de durere
 Să trec necontenit !
 Am suflet ... dar suspine
Printr-însul trec mereu
, Precum trece prin vine
Al morţei fior greu ;
Căci el dacă iubeşte
 Un dulce nenufar
, Iubirea-i se umbreşte
De un dispreţ amar !
În van vreau prin iubire
 Ferice să mă fac:
Vai ! nu e fericire
Aici pentru sărac !
 ... O zi n-avui senină
 În care să trăiesc ;
Viaţa-mi azi declină,
 Ca floarea mă pălesc !
Durerea mi-este mare
, Profund e al meu dor !.
.. O ! lacrime amare,
Grăbiţi! căci voi să mor !..

3.
Iarna
Negreşit că, sus în ceruri Soarele fiind aprins,
 Nu se simte frigul, gerul Care astăzi ne-a coprins.
 Negreşit ! focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
 Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.
 Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
 Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.
 Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ !

4.

Discreţie
Nu vreau să ştii că te iubesc
; Voi suferi tăcut, discret –
Cochetele dispreţuiesc
Pe-un franc poet !
 Da-n veci închipuirea ta
 Din sufletul meu n-o să moară
, Şi niminui n-oi arăta
A mea comoară!
Căci te iubesc, deşi nu-ţi spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodată ...
 Şi arz de dorul tău nebun,
Mult adorată.
Dar tac, nu-ţi spun că te iubesc :
 Ştiu bine că pe-un franc poet
Cochetele-l dispreţuiesc ...
Tac – sunt discret !





Alte întrebări interesante