10 rezumate scurte la 10 poezii de Mihai Eminescu va rog rapid!
Răspunsuri la întrebare
1. Poezia “La mijloc de codru” este o creatie lirica in care Eminescu isi exprima direct sentimentele de admiratie si incanatre fata de frumusetile padurilor in stilul poeziei populare. Padurea este animata de pasarile care ies din crangul de alunis. In poezie autorul isi exprima sentimentele de bucurie si extaz.
Imaginea centrala a textului este exprimata prin balta in care se reflecta intreg cadrul natural prin enumerarea elementelor reprezentative : luminisul, trestia inalta, luna, soarele, pasarile calatoare, stelele, randunelele.Oglindirea in apa baltii a chipului iubitei sugereaza ca natura este un spatiu de meditatie pentru poet.
2. Dorinta
Fiecare din cele trei elemente are o semnificatie aparte : codrul-simbol al permanentei vegetale sugereaza eternitatea iubirii , personificarea izvorului ( prezent in fiecare din operele de dragoste ale lui Eminescu sub mai multe forme cum ar fi „apa” , „balta”) prin intermediul verbului „tremura”, epitetul metaforic „plecate (crengi)” si metafora „prispa cea de brazde” evidentiaza comuniunea dintre om si natura ocrotitoare, partasa la bucuria dragostei. Imaginile vizuale se contopesc cu cele auditive pentru a reda cat mai expresiv tabloul locului ocrotitor pentru poet ( „Care tremura pe prund” , „crengi plecate o ascund” ). In strofa a doua ca si in celelalte poezii eminesciene de dragoste si de natura ( „Sara pe deal” , „Lacul” , „Craiasa din povesti” ) iubirea este traitain planul visului. In asteptarea fiintei dragi , indragostitul isi imagineaza clipa mult dorita.
3. O , ramai
Vedem mama natura , padurea lui Eminescu cum îi vorbeste , cum îl ocroteste , cum îl iubeste ca pe propriul ei pui ce este. El , puiul de om , este plin de inocenta copilariei , inocenta care îl ajuta sa patrunda dincolo de zidurile unei realitati oarbe. El vede cu ochii sufletului ,cu ochii copilariei întreaga viata a naturii .
4. Luceafarul
Principala tema a poeziei este, cum insusi autorul a notat pe manuscris, conditia geniului in lume, care "n-are moarte, dar nici noroc". Problema geniului este vazuta din perspective filosofiei lui Schopenhauer care pune in contrast pe omul de geniu cu omul comun: primul, insetat de cunoastere, se poate obiectiva, elibera de vointa oarba de a trai; omul comun nu poate iesi din el insusi, ramanand prizonier al Vointei.
5. Povestea codrului
Pe linga visarea melancolica si contamplarea linistita a codrului sunt alese cu multa arta si alte amanunte pitoresti;izvorul,floarea de tei ce apar ca niste fapturi umane,capabile sa inteleaga sentimentele indragostililor si sa le talmaceasca.La farmecul poeziei eminisciene ii sunt partasi si soarele ,luceferii gizele izvorul dar si luna ce invaluie indragostitii cu farmecul ei ceresc intensificind sentimentul iubirii dar si celalte elemente ale naturii devin simbolul acestei iubiri caci numai iubirea il inalteaza pe om la divinitati.
6. Pe linga plopii fara sot
In tema poeziei se situeaza si natura care este mai saracacioasa si urbana, reprezentanta prin strazi pustii, ferestre inchise, plopi singuratici. Poezia capata o tonalitate trista chiar de la inceput. Eul liric fiind neinteles si cuprins de o flacara a iubirii.
7. La steaua
La steaua de Mihai Eminescu - Cunoscuta poezie filozofica “ La steaua “ explica printr-un mecaanism cosmic elucidate de stiinta moderna si disparitia iubirii, avind tema de baza “ filozofia vietii” iar idea “ valoarea existentiala a omului in raport cu dimensiunea temporala”.
8. Omul si poetul
Mihai Eminescu - omul si poetul este legat prin intreaga sa faptura, prin gandirea si sensibilitatea sa, prin ideile si sentimentele sale, de viata si sufletul poporului roman, de aspiratiile sale. Frumusetea si trainicia operei sale se afla in folclor in ,,izvorul pururea reintineritor’’ , cum il numea el, al creatiei populare.
9. Floarea albastra
În structura poeziei se dinsting două părţi structurate pe două planuri şi anume:ideea cunoaşterii absolute ( cuprinsă în primele trei strofe) şi aceea a cunoaşterii terestre (strofele 5-13). Cele două ipostaze sunt despărţite de reflecţiile poetului din strofa a IV-a.
10. Pierdut in suferinta
Pierdut in suferinta de Mihai Eminescu
Poezia prezinta printre temele romantice si antiteza trecut -prezent. “Nimeni nu-ntreaba cine este sau era....” . Acest vers arata dezamagirea poetului la indiferenta comuna a tuturor oamenilor ce nu apreciaza efortul artistic ce razbate sa ajunga arta poetica. Poetul se aseamana unor fenomene efemere, ce dureaza foarte putin si despre care iti ramane o vaga impresie. El este “suflare”, “sunet”, “scanteie”, “lacrima”. In strofa a doua poetul de identifica cu “o boaba de spuma, un cret de val, un nume”. Prin aceasta comparatie arata alegerea anonimatului in ciuda unei identitati cunoscute dar fara apreciere. Profunda lui nemultumire fata de acesta poastura a unei singuratati neintelese, este accentuata in penultimul vers al poeziei : “Mai bine niciodata, el n-ar fi fost pe lume”.