100 de PUNCTE + COARONA
Citeşte următorul fragment:
15 februarie 1908
Frate Barbule, nu cred că de când mă cunoști n-ai dovedit la mine nicio clipă de vanitate; gândește-te bine şi vezi că afirmația mea nu este de tagăduit. Dar între vanitate şi remuntare perpetuă la demnitate, intre îngâmfare nelimitată şi desăvârşită supunere la nesocotire şi la despret, sunt, mi se pare, destule trepte - multe. Când intru într-o casă, nu pretind să mi se dea la masă un anume loc în vazá, má mulțumesc și la coada mesei să stau, căci, oriunde m-or pune, mai mic decât sunt, n-am să fiu, ba, pot zice că mi-a plăcut oricând să stau mai departe de frunte și să las pe alţii a trece înainte: nepotrivirea cu un loc de onoare mi s-a părut totdeauna mai onorabilă când este în paguba persoanei decât când este în paguba locului. Dar dacă nu mi-a plăcut deloc să mă văr spre partea de sus a mesei, iarăşi nu pot primi să fiu trimis la bucătărie a linge talerele ca un nepoftit, numai ca să pot spune a doua zi celor de teapa mea că am avut cinstea să intru sub acoperământ de casă boierească. Şi asta, cred eu, e o dovadă că nu sufer de trista infirmitate a vanității.
Fiți sănătoși tu și ai tăi. Te îmbrăţişează,
Al tău vechi,
Caragiale
I.L. Caragiale, Cele mai frumoase scrisori alese de Dan C. Mihăilescu
*n-ai dovedit - (aici) n-ai observat în mod clar
*taler - monedă de argint (austriacă) care a circulat şi în Țările Române
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text.
1. Menţionează sensul din text al expresiei nu este de tăgăduit.
2. Indică enuntul care reprezintă concluzia argumentării autorului.
3. Explică, folosind informațiile din textul dat, de ce autorul scrisorii nu a pretins niciodată să
fie aşezat într-un loc de frunte la masă.
4. Precizează care este relația dintre autorul scrisorii şi destinatar, aşa cum reiese din
formulele de adresare şi de încheiere ale scrisorii.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură de caracter a autorului scrisorii, aşa cum se desprinde din conținutul textului dat.
Răspunsuri la întrebare
1. Menţionează sensul din text al expresiei „nu este de tăgăduit”.
„nu este de tăgăduit” = „nu este greșită”, „este corectă”
2. Indică enunțul care reprezintă concluzia argumentării autorului.
„Şi asta, cred eu, e o dovadă că nu sufer de trista infirmitate a vanității.”
3. Explică, folosind informațiile din textul dat, de ce autorul scrisorii nu a pretins niciodată să fie aşezat într-un loc de frunte la masă.
Autorului i-a plăcut mereu să stea „mai departe de frunte” și să lase pe alţii „a trece înainte”, gândindu-se că imaginea lui ar suferi mai mult dacă nu s-ar ridica la nivelul locului de onoare („în paguba locului”), decât dacă ar ocupa un loc mai puțin important („în paguba persoanei”).
4. Precizează care este relația dintre autorul scrisorii şi destinatar, aşa cum reiese din formulele de adresare şi de încheiere ale scrisorii.
Între autorul scrisorii și destinatar există o veche relație de prietenie, care îi permite autorului să se adreseze cu „frate” și să semneze „al tău vechi”. Scrisoarea este adresată lui Barbu Delavrancea, între cei doi scriitori neexistând vreo relație de rudenie.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură de caracter a autorului scrisorii, aşa cum se desprinde din conținutul textului dat.
Din explicațiile pe care le dă autorul textului putem deduce că una din trăsăturile sale importante de caracter este modestia. El nu cere niciodată un loc de onoare la vreo masă, ferindu-se de a fi în centrul atenției. (38 cuvinte)