Limba română, întrebare adresată de dianastamate592, 8 ani în urmă

17 Subliniază cu o linie verbele predicative și cu două
linii verbele copulative din exemplele date.
a. Constantin Brâncuși a devenit celebru prin modernitatea operelor sale. b. Turiștii au
ajuns la cabană cu întârziere. c. La intrarea Danei în apartament, câinele a rămas imobil.
d. Carmen ajunsese directoarea unei companii. e. Fântâna părea adâncă. f. Am ieşit din
casă pentru o plimbare.
DAU COROANA!!!​

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de adresaana
10

Am scris îngroșat verbele predicative și am subliniat verbele copulative. Am scris înclinat predicatele nominale.

a. Constantin Brâncuși a devenit celebru prin modernitatea operelor sale.

  • a deveni este întotdeauna verb copulativ

b. Turiștii au ajuns la cabană cu întârziere.

  • „au ajuns” este predicativ deoarece exprimă o acțiune a subiectului

c. La intrarea Danei în apartament, câinele a rămas imobil.

  • „a rămas” este copulativ deoarece face legătura cu o calitate a subiectului: câinele - imobil

d. Carmen ajunsese directoarea unei companii.

  • „ajunsese” este copulativ deoarece face legătura cu o caracteristică a subiectului: Carmen - directoarea

e. Fântâna părea adâncă.

  • „părea” este copulativ deoarece face legătura cu o calitate a subiectului: fântâna - adâncă

f. Am ieşit din casă pentru o plimbare.

  • „am ieșit” este predicativ deoarece exprimă o acțiune a subiectului

___________________

Verbele copulative sunt cele care nu au un înțeles de sine stătător, ci servesc doar ca și cuvânt de legătură între subiect și o caracteristică a acestuia. Ele nu exprimă o acțiune, ci atribuie o calitate. Ele nu alcătuiesc singure predicatul, ci împreună cu părțile de vorbire care califică subiectul, formând predicatul nominal.

Denumirea de „copulativ” vine de la „copulă” = cuvânt de legătură.

Cel mai răspândit verb copulativ este verbul „a fi”. Un verb care este întotdeauna copulativ este „a deveni”. Alte verbe copulative sunt „a ajunge”, „a rămâne”, „a ieși”, „a se face”, „a părea”, „a însemna” ș.a.

Dacă sensul verbului „a fi” este de „a exista”, „a se întâmpla”, „a proveni”, „a costa”, „a trece”, „a merge”, „a dura”, atunci el are sens de sine stătător, pentru că exprimă acțiunea, starea sau existența, nu este doar un cuvânt de legătură. În aceste cazuri, „a fi” este verb predicativ.

Verbele predicative sunt cele care au sens de sine stătător, exprimând o acțiunea, starea sau existența subiectului. ele alcătuiesc singure predicatul, numit în acest caz predicat verbal. Marea majoritate a verbelor sunt din această categorie.

Alte întrebări interesante