2) Subliniază conjuncțiile şi locuțiunile conjuncționale din poezia următoare şi precizează felul acestora:
Şi, nici, dar, iar, însă, ci, sau, ori, fie,
Deci, aşadar şi prin urmare
Grecii fac comert pe mare.
Prin urmare şi-așa deci
Este vorba despre greci.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Nu-mi pot aminti de o vreme când lumea se învârtea fără gândul zilei de mâine. Mă aștept, pur și simplu, ca viața să meargă mai departe. Realitatea va fi mereu o figură de stil. Realitatea obișnuia să fie un adevăr crud, dar acum sunt doar minciuni frumos împachetate. Adulții sunt departe de realitatea asta. Când îi privesc, observ cum sunt cu toții prinși în propriile lor lumi compuse din fantezii și așteptări, pretinzând că totul e în regulă, în timp ce totul se prăbușește în viețile lor. Zilele astea, toată lumea e preocupată să se miște cât mai repede și să nu-și ia timp deloc să stea puțin, să mai observe, să mai respire. Cu toții avem nevoie să respirăm.
Sunt o fată de 16 ani care trăiește în epicentrul generației mele, pe care adulții o numesc generația Z. Știu cum e să fii în mijlocul lucrurilor – nu pot relaționa cu absolut toată lumea, dar știu că sunt oameni acolo care se simt la fel ca mine. Încă învăț o grămadă de lucruri despre mine. Nu știu în totalitate cine sunt. Ajung la vârsta aia când adulții se așteaptă de la mine să știu tot. Am nevoie de timp ca să mă gândesc cum o să arate restul vieții mele. Nu am chef să fac asta: aș vrea să rămân copil cât de mult posibil. Nu am chef de responsabilitatea asta, și nu am chef, sincer, să fiu pe cont propriu.
Nu îmi doresc să fiu singură, sau mai singură decât sunt deja.
Adolescentele nu mai sunt copii, oricât de mult s-ar strădui. Se așteaptă de la ele să se comporte ca adulții, dar sunt tratate ca niște copii. Fac greșeli nenumărate, sunt curioase, și nesigure, și mature, toate laolaltă. Cum ne victimizează societatea? Ne spune că suntem greșite. Societatea ne strică stima de sine și ne compară și ne întoarce una împotriva alteia, și împotriva corpurilor și opiniilor noastre. Suntem adolescente, avem nevoie de ritmul nostru în care să existăm, avem nevoie de dragoste. Suntem încă niște oameni foarte mici.
Avem emoții pe care încercăm să le ascundem. Avem dureri care devin greu de suportat. Nu suntem perfecte, nici nu vrem să fim. Ne prefacem că avem imperfecțiuni perfecte. Ne prefacem că suntem ok când nu suntem. Încercăm, și tot încercăm să fim fetele pe care societatea le proiectează. Nu putem să fim așa.
Explicație:
Sper că o să-ți placă .Am muncit mult