3 argumente ale victoriei revoluției burgheze din Țările de Jos
Răspunsuri la întrebare
Sarcinile principale ale revoluției burgeze duse până la bun sfârșit sunt: Nimicirea monarhiei feudale; Instalarea republicii burgheze; Cucerirea independenței naționale (Revoluția Neederlandeză din secolul al XVII-lea, Revoluția nord-americană din secolul al XVIII-lea); Unirea teritoriilor naționale (în Italia și Germania din secolul al XIX-lea); Eliberarea națională de asuprirea colonială occidentală (în țările Asiei, Africii și Americii Latine din secolul XX); Soluționarea chestiunii agrare (Marea Revoluție Franceză);
Când burghezia reușește să înlăture truditorii de la participarea în revoluție și de la soluționarea problemelor economice și politice, revoluția burgheză ia aspectul de ”revoluție a vârfurilor”.
Sarcinile revoluțiilor burgheze înfrânte, fie din cauza insuficienței puterii forțelor revoluționare, fie că au fost strivite de armate străine de intervenție, rămân în așteptare. Realitatea socială așteaptă șansa ivirii unor mari patrioți-reformatori. Reformele acestora, mai largi sau parțiale, vor reduce din tensiunile situației de criză. Unele efecte pozitive ale reformelor dârzului reformator vor apare mai târziu. Dacă revoluția burgheză a fost înfrântă, țara rămâne în urmă cu dezvoltarea economică, socială, politică. De regulă, cade pradă financiară și economică țărilor capitaliste mai puternice. Apariția unor artiști de geniu nu schimbă caracterul societății retardate. Clasa dominantă este extrem de reacționară. Marile personalități culturale sunt nevoite să emigreze (C. Brâncuși, M. Eliade, E. Ionesco, E. Cioran, de câteva ori — N. Grigorescu…). Zeci și zeci de ani, persistă imperativul finalizării revoluției burgheze. Dictatura vremelnică a unui patriot volitiv, cu idei progresiste, ar fi soluția.
Este un tip special de revoluție burgheză, revoluția burghezo-democratică. În cadrul acestei revoluții, truditorii asupriți se ridică de sine stătător la luptă, marcând întreaga revoluție cu amprenta cerințelor proprii, a tentativelor de a construi o societate nouă, conform propriilor idealuri, valori și orientări (spre ex., Marea Revoluție Franceză, Revoluția Rusă din 1905-1907, Revoluția Rusă burghezo-democratică din Februarie 1917).
Revoluția burgheză, în continuarie, poate trece în revoluție socialistă. Premisele necesare acestei treceri: hegemonia proletariatului în revoluția burgheză (principala premisă) și existența unui influent partid social-democrat. Metodele și formele de luptă, utilizate de diferite grupuri sociale,sunt variate. Țăranii se ridică la răscoale antifeudale, ocupând conacurile moșierilor și împărțind pământurile moșierești.
De aici te poti inspira.
Sper ca te-am ajutat!