4 Lecturici îți propune să îți imaginezi o întâmplare care s-a petrecut la ora de istorie. Poate una la care ai fost protagonist sau martor . Dacă nu, lasă-ți imaginația să zburde, dar nu uita: să pui un titlu potrivit compunerii; să respecţi ordinea cronologică a întâmplărilor; să folosești narațiunea ca mod principal de expunere; să scrii şi să te exprimi corect.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
O întâmplare la ora de istorie
Înflorirea primăverii insufla orelor de la școală o mireasmă caldă, plăcută, aducând odată cu primii muguri înfloriți și dorința mai arzătoare spre studiu. Școala mea era una înconjurată de cireși, iar la fel de plăcută ca parfumul florilor înflorite era ora de istorie.
Elevii școlii mele aveau un respect deosebit față de domnul profesor, care se distingea de ceilalți prin eleganță, severitate și corectitudine. Niciodată nu favoriza, iar zâmbetul lui apărea rar, în colțul drept al gurii, atunci când un copil punea o întrebare istorică care să-l provoace la explicații. În acea zi de primăvară l-am întrebat ușor sfioasă, dacă i se pare normal ca valorile tradiționale să se piardă atât de ușor în lumea de astăzi. Cu un zâmbet mai larg decât de obicei a răspuns pentru mine și pentru toți:
-Copii, tradiția poate fi, de multe ori, o piedică în exprimarea originalității, ea fiind asemenea unui șablon istoric. Însă, învățați să vedeți mai departe de atât. Tradiția a fost și va fi în continuare într-o schimbare, dar o schimbare care nu trebuie să o nege, ci să îi potențeze esența. Ține-ți minte tradițiile, ele vă dau bucurie de Crăciun, de Sfintele Paști!
Într-un suflet l-am aplaudat pentru vorbele sale. Era cel mai sever, dar în acea zi întâmplarea a făcut să vedem în el un om cu adevărat frumos. Pe rând, ne-a dat fiecărei fete câte un mărțișor și băieților câte un șnur colorat în alb și roșu. Ne-am bucurat, am râs și am cunoscut în profesorul nostru un prieten, un părinte spiritual.
Ziua de mărțișor din acel an nu a fost dată uitării, devenind pentru clasa noastră o tradiție. Frumusețea tradiției nu este că o respectăm, ci că o simțim.