Question

4 trasaturi ale romantismului la poezia Floare albastra de Mihai Eminescu

Answer 1

Salut !

❁❁❁❁❁

Poezia „ Floare Albastră ”, scrisă de Mihai Eminescu și publicată la 1 aprilie 1873 în revista „ Convorbiri Literare ”, este o meditație pe tema iubirii și a condiției geniului în lume.

Textul se încadrează în romantism, în tema iubirii reale prin construcția antitezică, prin motive - codrul, stelele, luna, noaptea - prin anumite concepte lirico-filozofice precum aproapele / departele care desemnează planul extern, cosmosul. Subiectivitatea măștilor lirice - vocile lirice ce se supun vocii poetului - desemnează cuplul ada mic.

Structura romantică = se realizează prin alternanța a două planuri dispuse în antiteză ce simbolizează două ipostaze ale cunoașterii: planul cosmic și planul terestru.

Cele patru secvențe poetice conțin în alternanță vocile îndrăgostiților sau măștile lirice, astfel:

• partea I - vocea feminității -  strofele 1 - 3;

• partea II - vocea poetului - strofa 4;

• partea III - vocea iubitei - strofele 5 - 12;

• partea IV - vocea poetului - strofele 13 - 14;

Partea I =  subliniază tema iubirii și meditația filozofică a geniului care caută adevărurile absolute pe care îndrăgostita doar le intuiește.

Partea II =  este redată de către monologul liric reflexiv - meditația eului liric asupra unei iubiri retrăite prin evocare interioară;

Partea III -  este redată sau reprezentată prin visul de iubire al fetei prin chemarea autorului într-un cadru de poveste, natural, paradisian: „ hai în codrul cu verdeață ”.

Partea IV - concluzionează și recuperează vocea poetică eminesciană sub forma unei proiecții amare asupra iubirii trecute;

Muzicalitatea măsurii scurte de 7 - 8 silabe, cu rimă îmbrățișată și ritm trohaic sugerează starea ideală, juvenilă, universul căutărilor poetului romantic ce creează o metaforă sublimă a iubirii.

NE AMINTIM !

                    ✿       Romantismul eminescian      ✿

- curent literar manifestat în Europa în prima jumătate a secolului a XIX-lea, în literatura română în secolul XX;

✿ Trăsături:

• impune primatul sentimentelor și al fanteziei - exprimarea sentimentelor în mod direct, dar și pe evadarea eului poetic în vis, în fantezie - motivul visului;
• Subiectivitatea - eul poetic exprimă prezența sa printr-o multitudine de mărci ale subiectivității - pronume și verbe, exclamații și interogații retorice, monologul liric adresat, ghilimele;
• vocativele, diminutivele - cu valoare afectivă;
• fascinația misterului și a trecutului ce devin teme în poezia romantică;
• interesul pentru folclor și pentru mituri;

✿ Teme și motive:

• natura;
• iubirea;
• timpul - individual, uman, terestru, cosmic, universal;
• viața sau existența - destinul poetului;
• geniul - singur, trist, meditator, nefericit, neînțeles;
• motivul visului;
• motivul oglindei - trecerea dintre realitate și imaginație;
• motivul singurătății;
• motivul elementelor cadrului natural - terestre și cosmice;
• motivul codrului - pădurea;

Motivul CARPEDIEM - trăiește clipa;

Motivul FORTUNA LABIUS - soartă schimbătoare, trecătoare;

Motivul VIEȚII ca teatru sau scenetă;

Motivul OAMENILOR ACTORI;

Motivul MĂȘTILOR;

Figurile de stil folosite:

• antiteza;
• personificare;
• euforia - creează efectul unei poezii melodioase;
• epitetul - efectul de cântec;
• inversiunea;
• metafora;
• comparația;
• oximoronul;
• repetiția;