6. Explicati de ce Pacea de la Bucuresti - martie 1918, a fost considerata nula.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Prin pacea de la Buftea-Bucureşti, România trebuia să cedeze Bulgariei Dobrogea de sud sau Cadrilaterul şi chiar o parte a Dobrogei de nord care nu aparţinuse Bulgariei niciodată. De asemenea, România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munţilor Carpaţi. Ca o slabă compensaţie acordată României, deşi nu era inclusă în tratatul de pace, Puterile Centrale acceptau ca Basarabia să se unească cu România. Calculul era simplu: Puterile Centrale nu doreau ca populaţia României să le fie ostilă pentru pierderile teritoriale şi concesionarea resurselor.
Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României în vara anului 1918, dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României Ferdinand I. Din fericire, prevederile tratatului au fost valabile numai 6 luni deoarece la sfîrşitul lunii octombrie 1918 guvernul condus de Alexandru Marghiloman le-a declarat nule, România reluând ostilităţile. În ciuda aparenţelor, crede Sorin Cristescu, tratatul de pace de la Bucureşti a fost unul bun pentru România. ”Dar trebuie să menţionăm că oricât de înrobitoare au fost condiţiile, pacea de la Buftea-Bucureşti este o mare victorie diplomatică a Antantei, constatată ca atare şi în Parlamentul german. Acolo s-a spus că ”din acest moment nimeni nu mai poate sta la masa tratativelor cu noi.” S-a văzut că Puterile Centrale, liderii lor, erau o bandă de tâlhari, de răufăcători, care jefuiau pe cei învinşi şi niciodată diplomaţii de atunci ai Puterilor Centrale n-au mai putut sta la aceeaşi masă cu altcineva. Intraseră şi SUA în război şi politica americană spune că adversarul meu nu va fi niciodată partenerul meu de negociere, adversarul meu este un infractor de drept comun şi dacă pun mâna pe el îl dau pe justiţiei. Ideea ca lideri ai Puterilor Centrale să mai negocieze cu cineva căzuse definitiv. Bineînţeles că în Franţa au apărut afişe în care se scria ”uite cum arată pacea făcută de Puterile Centrale!” şi ”Vor pace? Da, dar întâi să-i învingem!” „Vaincre d’abord!” Pe cât de dezastruoase au fost condiţiile păcii pentru noi, pe atât de mare fost înfrângerea diplomatică şi pierderea de credibilitate a diplomaţiei germane.”
Sorin Cristescu afirmă că pierderea credibilităţii germane începuse chiar mai devreme de anul 1918: ”Aceasta se întâmplase în 1918. În 1914, atunci când a apărut pe prima pagină a ziarelor că Bethmann-Hollweg, cancelar al Germaniei, a răspuns declaraţiei de război a Angliei cu cuvintele ”ne declaraţi război pentru un petic de hârtie?”, toţi au spus că pentru diplomaţia germană tratatele sunt petice de hârtii fără valoare. Tratatul care garanta neutralitatea Belgiei fusese semnat în 1831 de reprezentanţii Angliei, Franţei şi Prusiei. După cucerirea Bucureştiului de pe 6 decembrie 1916, pe 12 decembrie o ofertă de pace, nu foarte precisă, a fost trimisă Antantei din partea Puterilor Centrale. Răspunsul a venit câteva zile mai târziu. Antanta spunea că nici vorbă de pace nu putea fi, că oferta venea de la nişte oameni care credeau că vor fi învingători în 3 luni şi după 2 ani de luptă îşi dădeau seama că nu-şi vor atinge obiectivele niciodată. Finalul a fost cele două păci, de la Brest-Litovsk şi Bucureşti, care a scos pur şi simplu diplomaţia germană din rândul unor parteneri posibili de negociere.”