6. Numeşte, în două - trei enunţuri, o stare de spirit pe care toamna o aduce în sufletul copiilor, identificată în fragmentul de mai jos, ilustrând-o cu o secvenţă: Ne adunam, zilnic, în adăpostul de sub podul de lângă canalul mic şi ne uitam nemişcaţi, fără gând, pe sub arcada de piatră, la cerul aproape cenuşiu, covârşitor. Ploua mărunt, cum plouase în ajun, în gârla ce crescuse. Malurile erau pustii, de la noi până la Ciurel şi de la canalul mare până la podul de la Cotroceni, pe care vedeam cum trece, ca în ceaţă, tramvaiul electric.".
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Toamna aduce tristețe în sufletul copiilor.Ei erau supărați că nu se puteau juca și doar stăteau și priveau cerul,,ne uitam nemişcaţi, fără gând, pe sub arcada de piatră, la cerul aproape cenuşiu,
Explicație:
Peste câmpia îmbrăcată-n galben pal,
din ceața neumblatelor tărâmuri ale cerului,
cad râuri de brumă, înfiorând, rând pe rând,
firele de iarbă, pâlcurile de măceși, scaieții supli
și, deopotrivă, măruntele pălămide.
E toamnă ! Toamna..., tăcută, tot mai tăcută...,
prinsă mereu în amintirile altor toamne.
Lumina soarelui coboară încet, cu discreție,
peste strugurii copți…,
iar printre nopți, odată cu tăcerea, cerul
plânge-nfundat, strecurând timid,
printre ramurile golașe ale arborilor,
regrete umede, suspine lungi,
răscolitoare semne de-ntrebare...