6
Transcrie, în caiet, și cu ajutorul simbolu-
rilor, redă etajarea vegetației în Munţii Carpați.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În ansamblu, învelişul vegetal actual al Carpaţilor se distribuie în două etaje (forestier şi alpin) condiţionate
climatic.
Etajul forestier este cel mai dezvoltat, atât sub aspectul biodiversităţii, cât şi sub cel al extinderii spaţiale. Se suprapune peste un spaţiu vast ce începe din Defileul Dunării (sub 100 metri altitudine) şi merge până la valori situate în jurul a 1800 metri, în acest teritoriu fiind prezente în jur de 60% din pădurile României.
În cadrul etajului forestier se individualizează mai multe subetaje. Astfel, la altitudini mici, în medie sub 500 metri, se întinde subetajul stejarului, alcătuit, la partea inferioară, din specii de stejar termofile (cerul şi gârniţa), din stejar pedunculat, iar la partea superioară, din gorun. Se adaugă şi alte specii de foioase precum ulmul, teiul, carpenul etc. Subetajul fagului urcă din Subcarpaţi şi dealurile mai înalte din Depresiunea Transilvaniei pe munţii mai scunzi din Banat, Munţii Apuseni, ajungând până la 1200 metri. Subetajul coniferelor, cuprinzând bradul, molidul, pinul şi, pe alocuri, zada, urcă până la limita superioară a pădurii. Cele trei subetaje se interferează în zone de tranziţie, şi, pe alocuri, prin văi reci şi umbrite, se produc chiar inversări între subetajele de vegetaţie, esenţele termofile urcând pe înălţimi însorite, iar esenţele de climă rece coborând pe văile umbrite.
Fauna este reprezentată, în principal, printr-o serie de specii de interes cinegetic : cerbul, ursul, mistreţul, râsul, cocoşul de munte etc, în ape fiind prezent păstrăvul.
Solurile corespunzătoare etajului forestier sunt cele podzolice şi brune feriiluviale (pe suprafeţe mai plane), precum şi cele brune acide (pe versanţii înclinaţi).
Etajul alpin corespunde, în ansamblu, teritoriilor ce au altitudini de peste 1700-1800 metri şi este structurat în două subetaje: etajul alpin inferior (subalpin), cuprins între 1700-1800 metri şi 2000-2200 metri, reprezentat printr-o vegetaţie arbustivă, formată din tufărişuri dense de jneapăn şi ienupăr, şi etajul alpin superior, desfăşurat la altitudini care depăşesc 2000-2200 metri, unde vegetaţia naturală este aceea de pajişte alpină.
Condiţiile restrictive din acest etaj s-au impus şi în ceea ce priveşte fauna, acesta fiind domeniul caprei negre şi a acvilei de munte, iar în apele limpezi şi bine oxigenate (inclusiv unele dintre lacurile glaciare) este prezent păstrăvul.
În etajul alpin predomină umbrisolurile, reprezentate prin soluri humico-silicatice care se formează în condiţiile unei pedogeneze foarte lente, cu descompunerea numai incipientă a
Explicație: