Question

7) Analizeaza cinci verbe la modul imperactiv din reteta dupa modelul dat mananca - verb predicativ mod imperativ pers 2 nr sing forma afirmativa in propozitie este predicat verbal

Answer 1

Răspuns:

Nu sta - verb predicativ, mod imperativ, persoana a II-a , număr singular, forma negativa, predicat verbal

Iesi - verb predicativ, mod imperativ, persoana a II-a, număr  singular, forma afirmativa, predicat verbal

Alearga - verb predicativ, mod imperativ, persoana a II-a, numărul singular, forma afirmativa, predicat verbal

Pune - verb predicativ, mod imperativ, persoana a II-a, număr singular, forma afirmativa, predicat verbal

Serveste - verb predicativ, mod imperativ, persoana a II-a, număr singular ,forma afirmativa, mod imperativ, predicat verbal

Explicație:

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiunea , existența, starea, trebuința necesitatea sau dorința.

Persoana este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cine săvârșește sau suportă acțiunea.

persoana I - acțiunea este săvârșită sau suportată de persoana care vorbește:  

exemplu: eu scriu, noi scriem, eu sunt chemat, noi suntem chemați

persoana II - acțiunea este săvârsită sau suportată de persoana cu care se vorebește  

exemplu: tu scrii, voi scrieți, tu ești chemat, voi sunteți chemați

persoana a III - acțiunea este săvârșită sau suportată de persoana despre care se vorbește

exemplu: el, ea scrie, ei, ele scriu, el, ea este chemat, ei, ele sunt chemați.

Numărul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta că acțiunea este săvârșită sau suportată de una sau mai multe persoane  

• singular - acțiunea este săvârsită sau suportată de o singură persoană

exemplu: scriu, scrii, scrie, sunt chemat, ești chemat

• plural- acțiunea este săvârșită sau suportată de două sau mai multe persoane

exemplu: scriem, scrieți, scriu, suntem, chemați, sunteți chemați

Clasificare

După înțeles și predicativitate

verbe predicative (au înțeles de sine stătător și formeaă singure predicat verbal)

exemplu: Elevul scrie tema.

   2.verbe nepredicative (nu au înțeles de sine stătător și nu formează singure predicat)  

a.verbe copulative (nu au înțeles de sine stătător și intră în alcătuirea unui predicat nominal)

verbele copulative sunt:

• a fi: El este deștept.

• a deveni: El a devenit profesor.

• a ieși: Mihai a ieșit arhitect.

• a ajunge: Maria a ajuns cineva.

• a se face: Ea s-a făcut doctor.

• a însemna: El înseamnă totul.

• a părea: Ea pare răcită.

• a rămâne: El a rămas neschimbat.

• a se naște: Românul s-a născut poet.

b. verbe auxiliare ( nu au înțeles de sine stătător și intră în alcătuirea unor timpuri verbale)

• a avea: Eu am văzut un elefant.

• a fi: El ar fi cântat la serbare.

• a vrea: El nu va veni la timp.

Verbul cunoaște două mari categorii de moduri:

A. Moduri personale/predicative

• Indicativ

• Conjunctiv

• Condițional-optativ

• imperativ

B. Moduri nepersonale/nepredicative

• Infinitiv

• Gerunziu

• Partipiciu

• Supin

Indicativul - exprimă o acțiune sigură, reală, adevărată. Are următoarele timpuri:

1. prezent: scriu, mănânc;

2. imperfect: scriam, mâncam;

3. perfect simplu: scrisei, mâncai;

4. perfect compus (se formează cu auxiliarul verbului „a avea” + participiul verbului ): am scris, am mâncat;

5. mai mult ca perfect: scrisesem, mâncasem;

6. viitor (se formează cu auxiliarul verbului „a vrea” + infinitivul verbului): voi scrie, voi mânca;

7. viitor anterior (se formează cu auxiliarele „a vrea, a fi” + participiul verbului): voi fi scris, voi fi mâncat;

8. viitorul popular: o să scriu, o să mănânc;

Conjunctivul- exprimă o acțiune posibilă, realizabilă.

! se recunoaște după conjuncția „să”, care însoțește verbul.

Are două timpuri:

1. prezent: să văd, să comunic;

2. perfect ( se formează cu auxiliarul verbului „a fi”+participiul verbului) să fi scris, să fi mâncat;

Condiționalul-optativ - exprimă o dorință a cărei realizare depinde de o anumită condiție. Are două timpuri:

1. prezent (se formează cu auxiliarul „a avea” + infinitivul verbului): aș scrie, aș mânca;

2. perfect ( se formează cu auxiliarele „a avea, a fi” + participiul verbului): aș fi căutat, aș fi desenat;

Imperativul - exprimă un ordin, o poruncă, un îndemn.

Are numai timpul prezent.

Are numai persoana a II-a, singular și plural.

1. forma afirmativă: citește! scrieți!

2. forma negativă: nu citi! nu scrieți!

forma negativă de la persoana a II-a se alcătuiește prin adăugarea adverbului de negație, nu la forma de infinitiv a verbului.

B. Modurile nepersonale:

Infinitiv- arată numele actiunii

Este însoțit de prepoziția „a”

1. forma scurtă: a scrie, a mânca;

2. forma lungă (obținută prin derivare cu sufixul -re): scriere, chemare;

Are două timpuri:

1 prezent: a căuta, a amenaja;

2 perfect: a fi căutat, a fi amenajat;

Gerunziu - exprimă împrejurarea în care se săvârșește o altă acțiune.

formele verbelor la gerunziu se termină în: -ând, -ind

ex: scriind, mâncând

Participiu - exprimă o acțiune terminată și suferită de o ființă sau dde un lucru, având valoare de adjectiv.

ex: scris, mâncat.

Supin - exprimă o acțiune ce urmează să fie realizată  

Se formează din participiul masculin, singular precedat de prepozițiile: de, după, la, pe, pentru;

ex: de memorat, de transcris;