Limba română, întrebare adresată de jdbsbshjdbbsbx, 8 ani în urmă

7. Argumentează opiniile tale, interpretînd:
sugestia eufonică a numelor;
sensul radicalelor acestor nume;
semnificaţia sufixelor din nume.
8. Formulează două concluzii cuprivire la arta alegerii adecvate a
numelor corespunzător cu semnificația personajelor.
9. Identifică prezența diminutivelor în limbajul unui personaj și
explică rolul lor stilistic
Va rog frmos ajutatima

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de MonicaN

Citim cu atenție fragmentele din O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale pentru a ne putea exprima opinia cu privire la individualizarea personajelor prin anumite nume și a o argumenta astfel:

7) Situându-se pe poziția unei cât mai fidele apropieri de realitate, Caragiale descoperă virtuțile denotative ale cuvintelor, dând acestora statut de personaje principale, deoarece numai ele au capacitatea de a conferi identitate eroilor din comedii. În opinia mea, ceea ce desăvârșește și definește comedia O scrisoare pierdută ca o capodoperă a genului este bogatul și rafinatul arsenal de mijloace de realizare a comicului, pe care dramaturgul îl antrenează în scrierea piesei, printre care și comicul de nume.

În primul rând Caragiale dovedește rafinament și și alege nume care să sugereze dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor în desfășurarea evenimentelor.

În al doilea rând, personajele au nume care produc o impresie acustică plăcută, dar care includ radicale și sufixe cu o însemnătate aparte. Spre exemplu, prenumele Zaharia sugerează zahariseala și decăderea iar numele Trahanache este un derivat de la substantivul trahana, un aluat nedospit și moale. Numele și prenumele acestui personaj indică o fire slabă, maleabilă și lipsită de coloană vertebrală.

Prenumele Zoe are o rezonanță aparte, în acord cu firea voluntară care joacă comedia slăbiciunii feminine.

Tipătescu are un nume care include substantivul tip, un individ care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, cel al junelui-prim. Sufixul -escu este caracteristic numelor de familie românești.

Numele unor institutori precum Popescu și Ionescu aparțin aceleași categorii de nume formate prin adăugarea sufixului -escu, simboluri ale onomasticii românești.

Numele lui Pristanda, un personaj prozaic și practic, care se mișcă în viață după principiul nevestei, un tip slugarnic care se comportă ca atare în orice împrejurare este numele unui joc moldovenesc în care se bate pasul într-o parte și în alta, fără să se pornească niciunde. Acest nume se potrivește perfect cu șiretenia primitivă a personajului.

Cațavencu poate avea o dublă etimologie: derivat de la cață, o persoană rea și cicălitoare sau cațaveică, o haină cu două fețe, care indică demagogia și ipocrizia personajului, un exponent al unei realități satirizate de Caragiale cu o ironie veselă.

Agamiță Dandanache, urmașul prin nume a strașnicului războinic homeric Agamemnon, cuceritor al Troiei, produce o întreagă „dandana” prin aplicarea rece și cu metodă a șantajului, care pentru el reprezintă o formă de diplomație.

Brânzovenescu alcătuiește un cuplu comic cu Farfuridi, numele lor cu rezonanțe culinare, sunt derivate subtil cu sufixe onomastice grecești -idi sau românești -escu, pentru a indica un amestec specific al acestei clientele politice care, indiferent de origine, se bucură de aceleași avantaje.

Cetățeanul trumentat, fost factor poștal ajuns „apropitar” cu drept de vot este un vicios, un trumentat care își poartă numele, așteptând cu voluptate să se supună cuiva care să îl îndrume, având prin aceasta sentimentul integrării într-o lume superioară, în perfectă concordanță cu noua lui stare socială. Numele acestuia nu este individualizat, deoarece reprezintă o întreagă categorie, cea a alegătorilor.

8) În concluzie mijloacele de zugrăvire a epocii aparțin unui mare artist comic. În cuprinsul comediei O scrisoare pierdută se întâlnesc procedee, motive și modalități care acționează simultan, Caragiale speculând aspectele comice ale evenimentelor, ale comportamentelor oamenilor, ale circulației ideilor și cuvintelor.

Există un comic de nume de o savoare inimitabilă. Autorul dovedește rafinament și alege nume care să sugereze dominanta de caracter. Mai mult decât atât, Caragiale instituie un nou limbaj și un nou tip de discurs literar, alimentat de realitățile cotidiene.

9) Agamiță Dandanache, un stupid peltic și lovit de amnezie, mândru de geniul lui folosește un limbaj care include o mulțime de diminutive, cuvinte formate cu ajutorul afixelor, prin care se arată că obiectele denumite sunt considerate mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. Folosite des de oameni în relațiile de afectivitate, rolul stilistic al diminutivelor este acela de a înfățișa dimensiunile mai reduse decât în realitate. Diminutivele ridicole folosite de Dandanache, într-o vorbire peltică sugerează trăsături ale personajului precum prostie, senilitate și demagogie.

Ne amintim:

În comedia O scrisoare pierdută întâlnim o mulțime de mijloace de realizare ale comicului pe care dramaturgul le utilizează în scrierea piesei, printre care: