8. Fascinat de ideea cosmogonică, Mihai Eminescu a luat contact
încă din vremea studenţiei cu imnul creației din Rig-Veda.
Rig-Veda este un ciclu de scrieri sacre, antice, apărute în mileniul II î. H. În India. Eminescu le-a cunoscut în traducere germană și s-a inspirat din ele. Stabilește asemănări între textul
indian și poezia lui Eminescu, după ce ai parcurs pasajul ur-
mător din Rig-Veda:
Atunci ființă nu era, nici nefiinţă, nici marea văzduhului,
Nici bolta cerului albastru în înălțimi nu era.
Dar cin'le-nvăluia? Și unde tăinuit stătea cel nepătruns?
Era noianul apelor, era genune?
Atunci moarte nu era, nici nemurire,
Căci nu deosebea noaptea adâncă de ziua luminoasă.
Căci fără suflu trăia Unicul în sine,
Și-n afară de dânsul era golul nepătruns.
Iar pretutindeni era întuneric, o mare de întuneric,
și tăinuit într-însul zăcea totul fără viață. .
Răspunsuri la întrebare
În cazul în care faci referire la tabloul al treilea din ''Luceafărul'' de Mihai Eminescu:
Pentru a construi pastelul cosmogonic, Mihai Eminescu valorifică idei din epopeea indiană ''Rig-Veda'' (tradus ca ''Imnul Creațiunii''). Acest tablou surprinde zborul Luceafărului (care poartă acum numele de Hyperion) spre Demiurg, precum și discuția dintre cei doi.
Asemănarea centrală dintre cele două texte date este ideea de nemurire și neființă. Din poemul ''Luceafărul'', putem identifica următoarele versuri asemănătoare cu cele date în enunț:
''Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaște,
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște.
Nu e nimic şi totuși e
O sete care-l soarbe''.
Pentru a afla mai multe despre "Luceafărul", accesează link-ul:https://brainly.ro/tema/4040552?utm_source=android&utm_medium=share&utm_campaign=question.