Question

A fost odata ca niciodata, a fost odata un arici. Da, da, un arici batrîn, tare batrîn şi tare înţelept. De batrîn ce era, îi crescuse o barba alba pîna la piept şi de înţelept ce era… uf! nici nu ştiu ce sa va mai spun. Poftim! N-am vazut în viaţa mea un arici mai înţelept. E bine?
Aşa… se trezeşte într-o buna dimineaţa ariciul…
– Hm! Cum o fi pe-afara?
Îşi scoate el nasul pe fereastra… (Dar ce credeţi voi? Avea o casa gospodareasca, avea uşa, un coş şi o fereastra.) Îşi scoate el, aşadar, nasul şi miroase în dreapta şi în stînga, în sus şi în jos:
– Bun! Nu ploua.
Îşi apuca atunci ariciul barba cu amîndoua labuţele şi şi-o trece de cîteva ori peste ţepii care-i slujesc la tot felul de trebi. Acum, de pilda, îi slujeau drept pieptene… Şi-şi piaptana ariciul barba, se ferchezuieşte şi, cînd i se pare ca s-a gatit cum nu se poate mai frumos, îşi pune palaria, îşi ia bastonul şi-o porneşte fluierînd prin padure.
Mergea ariciul fluierînd, se proptea uşurel în baston şi, daca întîlnea o veveriţa, un iepure sau alta cunoştinţa, se apleca îndata, îşi scotea palaria şi rostea: „Va salut cu stima!” sau „Respectele mele!”, dupa împrejurare.
Şi tocmai cînd fluiera mai fara grija, se întîlni cu… un lup. Un pui de lup, prost şi obraznic

Transcrie din fragmentul de mai sus 2 idei principale.

Answer 1

1) Ariciul era stilat
2) Avea bun simt