Limba română, întrebare adresată de Maiteaispariet06, 8 ani în urmă

"A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.NOI nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cuvro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de oca de fier la un picior şi tot i se părea că-i uşor.Cică era odată un om ÎNSURAT, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şisoacră-sa nu era tocmai hâtră. Într- una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şiscălda copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţa, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi.După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!". Mama EI, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mănâ şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cuspaimă:- Ce- ai, draga mamei, ce-ţi este?!- Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!- Când şi cum?- Iată cum.VEZI drobul cel de sare pe horn?- Îl văd. Şi?- De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!- Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele! “
Analizează morfologic și sintactic cuvintele :noi
Însurat
Copil
Ei
Vezi

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de stefang9
1
Titlul textului se numeste ,,Prostia omeneasca''
Alte întrebări interesante