Question

A fost pasiune, apoi meserie, iar acum o sursă de venit. Vorbim despre geamgii, ceasornicarii și cizmarii din Medgidia. Pe aceștia îi putem număra pe degetele de la o mână. Asta pentru că de la un an la altul sunt tot mai greu de găsit. Puținii clienți pe care îi au, le mai asigură sursa de venit și îi țin în activitate. Locul atelierelor de reparat orice, de-acum 25 de ani, a rămas o amintire. Meseriile care au dăinuit secole întregi sunt acum, pe cale de dispariţie. Cele vechi fac loc, odată cu trecerea timpului, altora noi. În timp ce atelierele de reparații încălțăminte, cojocărie, ceasornicărie şi cizmărie pun lacătul pe uşă, în fiecare an se înfiinţează companii noi, care cer alte meserii. Revoluţia tehnologică înlocuiește uneltele cu tastatura computerului. Cât de necesare erau aceste meserii, aflăm de la oameni Una dintre meseriile foarte căutate odată este și cea de geamgiu. Nici măcar cursuri de calificare în acest domeniu nu se mai organizează. Asta pentru că nici doritori nu mai sunt pe piața forței de muncă. Aceeași meserie are acum, o denumire nouă, tâmplar PVC. Insă aceasta nu mai înrămează tablouri și nu mai taie oglinzi. Cu toate că avem nevoie și de astfel de servicii. Nici cizmarii nu mai sunt căutați ca altă dată. Acum oamenii care au încălțăminte de calitate scumpă, mai trec pragul cizmăriilor. Nu mai este ce era o dată. A apărut încălțămintea ieftină și atunci când se strică o aruncă. Mai vin să repare cei care nu își pot permite să cumpăre încălțăminte nouă . Tăbăcaru, Fieraru, Cojocaru, Croitoru, Brutaru sau Zidaru sunt nume pe care le întâlnim destul de des. Acestea se atribuiau în funcție de meseria fiecăruia. Oficializarea numelor de familie a avut loc în secolul al XIX-lea, iar acum ele se moștenesc. În funcție de job-ul pe care-l avem acum, am fi putut să ne numim Master-chef sau Project- manager. Dar unde sunt meseriașii de altă dată? Aceste meserii vor rămâne…doar o amintire. Trebuie sa traduc acest text din romana in engleză...Ma poate ajuta cineva?

Answer 1

It was passion, then trade and now a source of income. We are talking about glaziers, shoemakers and watchmakers in Medgidia. We can count on them the fingers of one hand. That's because from year to year are getting harder to find. The few clients whom have longer provide source of income and keep them active. Place workshops to repair anything, now 25, remains a memory. Trades that have endured for centuries are now endangered. The old give way, over time, new ones. While shoe repair workshops, weaving, shoemaking clock and put a padlock on the door, every year new companies are established, which require other trades. The technological revolution replaced the tools with computer keyboard. How necessary were these trades are in high demand trades people once One is the glazier. Even training courses in this area no longer holds. That's because neither willing are no longer on the labor market. The same profession now has a new name, PVC. But this is not framed paintings and mirrors no longer cut. Although we need such services. No shoemakers are no longer looking like another time. Now people who have quality footwear expensive, shoemakers cross the threshold. It is not what it once was. There was cheap shoes and when it breaks down throws. Come to mend those who can not afford to buy new shoes. Tăbăcaru, Fieraru, Cojocaru, Croitoru, BRUTARU or Zidaru are names that we encounter quite often. They were allocated according to each job. Formalising surnames took place in the nineteenth century, and now they are inherited. Depending on the job that I have now, we could call ourselves Project- Master chef or manager. But where are the craftsmen of old? These jobs will remain ... just a memory.