Question

Acătuiți un eseu de circa 15 propoziții cu denumirea . comunicarea virtuală. în care să
cuprindeți 4 subiecte importante :1.Componentele comunicării virtuale
2.Mijloacele de comunicare virtuală.
3.Modele de comunicare virtuală
4.Aplicații și platforme de comunicare virtuală.
La fiecare subiect șă fie cate 3 propoziții. Vă rog Urgent!! Dau 40 pt și coroana.

Answer 1

Comunicarea virtuală se deosebeşte de cea tradiţională şi reală prin lipsa prezenţei fizice şi posibilităţii de atingere a interlocutorului.  Pentru a demonstra deosebirile dintre comunicarea tradiţională şi cea virtuală, au fost elaborate jocuri interactive cu ajutorul cărora actorii implicaţi în grupul de discuţii au avut posibilitatea: - să relateze informaţii despre sine; - să acumuleze informaţii despre alţii; - să determine anumite caracteristici ale propriei persoane; - să identifice rezistenţele psihice; - să antreneze sociabilitatea;  - să dezvolte tipul de comunicare asertiv etc. Totodată, comunicarea este prezentă în mai multe reţele virtuale precum Facebook, Yandex, Twitter, Myspace etc. Pentru persoanele sugestibile, naive şi credule, comunicarea virtuală este o adevărată provocare. Acestea postează date cu caracter personal fără a-şi da seama de pericolele la care pot fi expuse. Datele despre adresa de la domiciliu, despre bunurile, veniturile, numărul de înmatriculare al automobilului, data şi locul plecării la odihnă şi multe altele sunt cele mai răspândite greşeli ale celor care sunt analfabeţi din punct de vedere digital.Comunicarea virtuală ori digitală este convenabilă şi desigur că printre cele mai evidente avantaje putem menţiona: – rapiditatea digitală; – simplitatea în expunerea limbajului; – nelimitarea geografică; – accesibilitatea informativă în diferite domenii; – intensificarea comunicării între persoanele care se cunosc în viaţa cotidiană; –  alegerea liberă pentru întreţinerea sau încetarea comunicării virtuale cu anumite persoane. Printre dezavantajele comunicării virtuale putem evidenţia următoarele aspecte: – lipsa încrederii în persoana cu care are loc comunicarea; – necunoaşterea identităţii interlocutorului; – imposibilitatea de a sesiza sinceritatea şi onestitatea interlocutorului; – neputinţa în perceperea mesajelor nonverbale şi gesturilor; – prezenţa unor iluzii referitoare la aprecierea celuilalt [1, p.7]. Comunicarea virtuală ocupă un loc important în domeniul educaţiei, având ca repere platformele educaţionale (Moodle e-learning, AeL – Advanced Elearning, iTeach etc.). În ultimele decenii, instruirea prin intermediul noilor tehnologii a devenit prioritară, parţial accesibilă şi foarte eficientă. Posibilitatea de a completa prin exemple video materialul teroretic predat elevilor ori studenţilor confirmă avantajul şi necesitatea susţinerii TIC în educaţie.  Skype-ul, messenger-ul, viber-ul, e-mail-ul etc. sunt mijloacele foarte des utilizate pentru informare, transmiterea referatelor, lucrărilor de laborator ori anunţurilor.  Pornind de la ideea că trăim înt-un mediu tehnologizat, în luna mai al anului curent a fost organizat un workshop în care elevii de la liceul teoretic ,,Spiru Haret” din municipiul Chişinău au avut posibilitatea să expună propriile viziuni asupra temei abordate. Participanţii au fost încadraţi în activităţi practice, prin care şi-au identificat abilităţile de comunicare, barierele cognitive şi emoţionale, factorii care stimulează ori blochează aptitudinile de sociabilitate [5]. Totodată, prin intermediul analizei tranzacţionale elevii au identificat posibilitatea de transpunere în comunicare virtuală, au identificat dimensiunile spaţiului virtual sub aspectul: social (reţele de socializare), personal (empatia, nivelul stimei de sine, perceperea Eu-lui) şi educaţional (TIC în educaţie) [1, p.9].  Cele mai generale concluzii la care au ajuns elevii încadraţi în grupul experimental au fost următoarele: 1. Comunicarea virtuală se deosebeşte de cea reală. 2. Comunicarea virtuală nemonitorizată poate duce la dependenţă. 3. Comunicarea virtuală are totuşi anumite limite (lipseşte privirea directă în ochi, tonalitatea vocii, vibrarea tonalităţii). 4. Comunicarea virtuală pentru domeniul educaţional este un avantaj.  5. Comunicarea virtuală ar fi bine să fie considerată benefică şi de către profesori. În mediul psihologic contemporan au fost identificate multe programe şi traininguri de dezvoltare a unui proces psihic sau cognitiv, emoţional sau volitiv, dar şi programe cu tangenţă generală precum pogramul ,,Makaton”