Question

Adevarat sau Fals / In secventa banuesc ce i s-a intanpalt, pronumele ce este subiect?

Answer 1

Pronumele este o parte de vorbire flexibilă, prezentă în majoritatea limbilor, care ține locul unui substantiv atunci când participanții la dialog cunosc sau înțeleg din context obiectul sau persoana numită de acesta. Pronumele este o clasă de cuvinte eterogenă; uneori pronumele adaugă informații suplimentare despre substantivul înlocuit: respectul vorbitorului, identitatea obiectului numit cu un altul, absența obiectului etc.

În limba română pronumele se clasifică după cum urmează.

ClasăExempleCu forme personalePronume personaleu, voi, el, "dânsul" , "dânsa"Pronume personal de politețedumneavoastră, dumneata, dumnealui,Pronume reflexivse, sine, îșiPronume posesiv(ai) mei, (al) său, (a) saPronume de întărireînsumi, înșivăFără forme personalePronume demonstrativacesta, ăsta, aceea, acelașiPronume interogativcine, ce, care, câtPronume relativcare, ceea ce, cinePronume nehotărâtunul, unii, cineva, altul, oricare, vreunulPronume negativnimeni, nimic

Observație. În funcție de context, o parte din exemplele indicate pot aparține unei clase de pronume sau alteia, ori pot fi chiar alte părți de vorbire. De exemplu „care” poate fi pronume interogativ sau relativ, iar „ce” poate fi atît pronume (relativ sau interogativ) cît și adjectiv, conjuncție, adverb sau interjecție.

Alte limbi pot avea o altă clasificare a pronumelor, cu clase în plus sau în minus față de cele din acest tabel. De exemplu în unele limbi (ca de exemplu în engleză) lipsesc pronumele de politețe, iar alte limbi (de exemplu japoneza) pot să nu aibă deloc pronume propriu-zise.

În gramatica limbii române numeralele formează o parte de vorbire separată, deși în cadrul propoziției aceste cuvinte pot juca un rol similar cu cel al adjectivelor, substantivelor și pronumelor. De exemplu, în propoziția „Tu ai trei mere, iar eu am numai două” cuvântul două înseamnă „două mere”, deci conține și sensul exprimat de substantivul mere, astfel comportându-se ca un pronume; în alte limbi (de pildă în engleză) într-o astfel de situație cuvântul două este considerat pronume.