Question

Ajective din testul basmul toamnei si analizeazale numar si gen va rog ajutatima

Answer 1

Răspuns:

stins = se acordă cu subst. „glasul” (neutru, singular, Ac.)

dogorâţi = se acordă cu subst. „obrajii ” (masculin, plural, Ac.)

vineţi = se acordă cu subst. „ochi” (masculin, plural, Ac.)

aiuriţi = se acordă cu subst. „ochi” (masculin, plural, Ac.)

colorate = se acordă cu subst. „chipurile” (neutru, plural, Ac.)

mai mare = se acordă cu subst. „sora” (neutru, singular, Ac.)

fudule = se acordă cu subst. „cozi” (feminin, plural, Ac.)

amar = se acordă cu subst. „miros” (neutru, singular, Ac.)

închişi = se acordă cu subst. „creierii” (masculin, plural, N.)

aprinse = se acordă cu subst. „culori” (feminin, plural, Ac.)

mici = se acordă cu subst. „frunzele” (feminin, plural, N.)

prizăriţi = se acordă cu subst. „greieri” (masculin, plural, N.)

firavilor = se acordă cu subst. „funigei” (masculin, plural, Ac.)

sprintene = se acordă cu subst. „salturi” (neutru, plural, Ac.)

căzătoare = se acordă cu subst. „stelele” (feminin, plural, Ac.)

cocliţi = se acordă cu subst. „broscoi” (masculin, plural, N.)

aţâţaţi = se acordă cu subst. „țânţarii” (masculin, plural, N.)

roşii = se acordă cu subst. „frunzele” (feminin, plural, Ac.)

sălbatec = se acordă cu subst. „castanul” (masculin, singular, N.)

nătâng = se acordă cu subst. „castanul” (masculin, singular, N.)

zburlite = se acordă cu subst. „fructele” (neutru, plural, N.)

rotunde = se acordă cu subst. „fructele” (neutru, plural, N.)

Explicație:

Am scris îngroșat adjectivele din „Basmul toamnei”, de Ionel Teodoreanu:

Îl începe o frunză – cu glasul stins de sfială, cu obrajii dogorâţi - şoptindu-l: “A fosst odat’!” [...]

Prunii, deşteptaţi din toropeala verii, deschid ochi vineţi, aiuriţi.

Merele şi perele fug de prin aşternutul crengilor, zugrăvindu-şi chipurile colorate pe feţele frunzelor, ca să nu le bage nimeni în samă fuga. [...]

Gutuile îngălbenesc de spaimă, privind pe sora lor mai mare, Luna, care-a albit de groază pe marginea prăpastiei.

Bostanii au cozi fudule, râd pe-nfundate de fratele lor, Soarele, că-i berbec.

Nucii cu miros amar se-ntreabă de unde li s-a tras atâta mâhnire frunzelor şi, frământaţi de gânduri, creierii închişi în nuci se zbârcesc mohorât.

Frunzele viei prind culori aprinse şi se clatină de beţie, că doar sunt mici, şi o boabă de poamă e damigeană de must pentru o frunză.  [...]

Prin ierburi, prizăriţi greieri, doinesc tremurător bejania firavilor funigei, cosaşii cosesc zoriţi ţiuitul tăcerii; lăcustele, în salturi sprintene, se joacă de-a stelele căzătoare; broscoi cocliţi îngână, bleg, croncănitul ciorilor de zgură. Cra-craaa, cuac-cuac...

Ţânţarii, aţâţaţi de frunzele roşii, le înţeapă, şi trupul toamnei tremură înfrigurat.

Castanul sălbatec, nătâng de felul lui, se bucură că-i doldora de fructe, dar se ruşinează că-s zburlite fructele rotunde şi, mânios, le aruncă de pe el.

[...]