Ajutați-mă și pe mine, vă rog... Comentați aceste figuri de stil:
Epitet:"Luceafăr blând", "O prea frumoasă fată", "Mișcătoare cărări", "Plete lungi, bălaie",
Metafore: "Păr de aur", "Mort cu ochii vii", "Noaptea mea de patimi", "Palate de mărgean",
Comparații: "A fost odată ca niciodată", "Că două patimi fără saț", "Ca o floare albă de cireș", "Cum e fecioara între sfinți și luna între stele",
Enumerații: "Nemuritor și rece", "În casă și înn gând", "În codru și înn gând",
Personificare: "Mișcătoare cărări"
Menționez că este din poezia Luceafărul și puteți comenta doar la ce știți. Mulțumesc, dau fundă celui mai bun comentariu!❤️
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
70
epitete:
"luceafăr blând" = luceafărul are o înfățișare dulce, întruchipând un înger care se coboară pe pământ.
"o prea frumoasă fată" = se remarcă adverbul "prea" care are rolul de a evidenția frumusețea unicată a fetei, o frumusețe de neegalat.
"mișcătoare cărări" = acest epitet este o imagine vizuală care reprezintă unduirea valurilor: "privea în zare cum pe mări/ răsare și străluce,/ pe mișcătoarele cărări/ corăbii negre duce."
"plete lungi, bălaie" = acest epitet reprezintă un element descriptiv al portretului angelicului. luceafărul are două portrete: cel al angelicului și cel al demonicului. portretul angelicului este în relație de opoziție cu cel al demonicului. dacă angelicul are părul blond și moale, cel al demonicului va fi negru: "pe negre vițele-i de păr". părul blond simbolizează puritate și gingășie. acest concept se regăsește frecvent în literatură.
metafore:
"păr de aur" = această metaforă evidențiază culoarea pătrunzătoare și strălucitoare a părului. culoarea părului, după cum am spus și mai devreme, denotă caracterul personajului (în acest context, al personajului liric).
"mort cu ochii vii" = se observă relația de opoziție dintre lumea vie și cea moartă, lumea muritoare și cea nemuritoare. aceste două concepte filosofice se vor întrupa în două elemente de portretizare care i se vor atribui luceafărului. trupul este mort, dar ochii care reprezintă oglinda sufletului, sunt vii.
"noaptea mea de patimi" = această metaforă ilustrează gândurile pătimașe care dau târcoale în cadrul nocturn. noapte este prilejul romanticilor de a rămâne în intimitate cu gândurile sau cu persoana iubită.
"palate de mărgean" = palatele de mărgean reprezintă aspirația la o lume tihnită a nemuririi. prin aceasta metaforă, poetul sugerează că luceafărul este capabil să-i ofere fetei absolut orice.
comparații:
"a fost odată ca niciodată" = această formulă se regăsește în incipitul basmelor. eminescu a folosit această formulă de început tocmai pentru a reda o atmosferă de basm poemului. însă această atmosferă reprezintă doar o poleială, un ambalaj frumos, o fațetă care ascunde un poem filosofic. în timp ce conținutul este de factură filosofică, cititorul va avea impresia că citește un basm frumos ilustrat.
"ca două patimi fără saț" = această metaforă face referire la ochii luceafărului melancolic. ochii lui strălucesc puternic, aprinși de o flacără lăuntrică, încât acesția pot dezvălui patima cu care o iubește pe tânără.
"cum e fecioara între sfinți și luna între stele" = din acest citat reiese unicacitatea fetei, este fără egal de pură, de curată, precum o fecioară între sfinți. pentru a întări această idee, este adăugată comparația precum "luna între stele". puritatea ei strălucește atât de puternic, remarcându-se precum luna de pe cerul întunecat brăzdat de stele.
enumerații:
"nemuritor și rece" = luceafărul reprezintă condiția omului de geniu care călătorește dincolo de spațiu și timp. mintea geniului rupe barierele morții, devenind o entitate nemuritoare și rece. lumea luceafărului este cosmică, un plan situat în antiteză cu cel terestru. "rece" poate fi descris în două feluri: el este rece deoarece reprezintă o stea sau o piatră cosmică, și rece pentru că este lipsit de simțirile vieții. este rece precum un mort, un nemuritor.
"în casă și în gând" = luceafărul pătrunde atât în lumea terestră, cât și în gândul unui om, mai precis în visul iubitei. visul reprezintă singurul mod prin care luceafărul poate comunica cu fata.
sper că te-am ajutat. succes!
"luceafăr blând" = luceafărul are o înfățișare dulce, întruchipând un înger care se coboară pe pământ.
"o prea frumoasă fată" = se remarcă adverbul "prea" care are rolul de a evidenția frumusețea unicată a fetei, o frumusețe de neegalat.
"mișcătoare cărări" = acest epitet este o imagine vizuală care reprezintă unduirea valurilor: "privea în zare cum pe mări/ răsare și străluce,/ pe mișcătoarele cărări/ corăbii negre duce."
"plete lungi, bălaie" = acest epitet reprezintă un element descriptiv al portretului angelicului. luceafărul are două portrete: cel al angelicului și cel al demonicului. portretul angelicului este în relație de opoziție cu cel al demonicului. dacă angelicul are părul blond și moale, cel al demonicului va fi negru: "pe negre vițele-i de păr". părul blond simbolizează puritate și gingășie. acest concept se regăsește frecvent în literatură.
metafore:
"păr de aur" = această metaforă evidențiază culoarea pătrunzătoare și strălucitoare a părului. culoarea părului, după cum am spus și mai devreme, denotă caracterul personajului (în acest context, al personajului liric).
"mort cu ochii vii" = se observă relația de opoziție dintre lumea vie și cea moartă, lumea muritoare și cea nemuritoare. aceste două concepte filosofice se vor întrupa în două elemente de portretizare care i se vor atribui luceafărului. trupul este mort, dar ochii care reprezintă oglinda sufletului, sunt vii.
"noaptea mea de patimi" = această metaforă ilustrează gândurile pătimașe care dau târcoale în cadrul nocturn. noapte este prilejul romanticilor de a rămâne în intimitate cu gândurile sau cu persoana iubită.
"palate de mărgean" = palatele de mărgean reprezintă aspirația la o lume tihnită a nemuririi. prin aceasta metaforă, poetul sugerează că luceafărul este capabil să-i ofere fetei absolut orice.
comparații:
"a fost odată ca niciodată" = această formulă se regăsește în incipitul basmelor. eminescu a folosit această formulă de început tocmai pentru a reda o atmosferă de basm poemului. însă această atmosferă reprezintă doar o poleială, un ambalaj frumos, o fațetă care ascunde un poem filosofic. în timp ce conținutul este de factură filosofică, cititorul va avea impresia că citește un basm frumos ilustrat.
"ca două patimi fără saț" = această metaforă face referire la ochii luceafărului melancolic. ochii lui strălucesc puternic, aprinși de o flacără lăuntrică, încât acesția pot dezvălui patima cu care o iubește pe tânără.
"cum e fecioara între sfinți și luna între stele" = din acest citat reiese unicacitatea fetei, este fără egal de pură, de curată, precum o fecioară între sfinți. pentru a întări această idee, este adăugată comparația precum "luna între stele". puritatea ei strălucește atât de puternic, remarcându-se precum luna de pe cerul întunecat brăzdat de stele.
enumerații:
"nemuritor și rece" = luceafărul reprezintă condiția omului de geniu care călătorește dincolo de spațiu și timp. mintea geniului rupe barierele morții, devenind o entitate nemuritoare și rece. lumea luceafărului este cosmică, un plan situat în antiteză cu cel terestru. "rece" poate fi descris în două feluri: el este rece deoarece reprezintă o stea sau o piatră cosmică, și rece pentru că este lipsit de simțirile vieții. este rece precum un mort, un nemuritor.
"în casă și în gând" = luceafărul pătrunde atât în lumea terestră, cât și în gândul unui om, mai precis în visul iubitei. visul reprezintă singurul mod prin care luceafărul poate comunica cu fata.
sper că te-am ajutat. succes!
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă