Ajutați-mă va rog că e importanta
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Dis-de-dimineață, când soarele abia își scotea razele să-ncălzească natura, m-am dus să-mi cumpăr un bilet de tren. Am intrat în gară plină de emoții, eram atât de emoționată încât nici nu am observat cat era ora. Am numărat repede banii și i-am înaintat doamnei de la ghișeu. Era o doamnă trecută de vârsta tinereții, însă frumoasă. Ochii mari, albaștri, de odihneau in spatele lentilelor ochelarilor. Parul negru ca abanosul, era strâns într-un coc frumos, aranjat.
M-am grăbit să ajung pe peron. Trenul, bătrân și el, își aștepta călătorii. M-am așezat pe locul indicat in bilet și mi-am luat cartea preferată. Urmă o călătorie lungă, de cinci ore. într-un final, trenul s-a urnit de pe loc și am pornit.
Am ajuns la bunici. casa acestora era la poalele pădurii. O casa micuța, dar cocheta. Florile bunicii erau scăldate de soare.
pădurea Verde mă chema. aerul rece, proaspăt, mi-a inundat plamanii. copacii înalți respirau greu, trecuți de vreme, dar se țineau drepți, precum soldații din primele linii de pe câmpul de bătălie. ramurile lor împrăștiau umbră și răcoare. Un râu micuț trecea leneș prin vale, reflectând lumina.
ciripitul vesel al păsărilor era inconfundabil. cântau despre libertate, despre viață sănătoasă a pădurii, își cântau fericirea.