Ajutati-ma va rog ! Cu subiectul al 3 lea
DAU COROANA
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Opera literară ,,Baltagul” scrisă de Mihail Sadoveanu aparține genului epic, fiind un roman social, de tip tradițional .
În opinia lui George Călinescu, fiind si un roman mitic, al transhumanței aparținând curentului literar traditionalism.
Romanul este specia literara a genului epic în proza de mare intindere cu personaje numeroase, complexe si amplu caracterizate, cu o intriga complicată și o acțiune amplă.Romanul social este roman ce dezbate ca tema viața citadină a unei comunități.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu, ea fiind munteancă din zona Dornelor, mai exact Magura Tarcaului, Vitoria este nevasta lui Nechifor Lipan, un om ce se ocupa cu oieritul, ca majoritatea bărbaților din acea perioadă.
Vitoria este un personaj principal, rotund, dinamic, puternic individualizat, reprezentand tipul femeii justitiare care pleaca impreuna cu fiul ei in cautarea lui Nechifor, plecat sa cumpere oi la Dorna. Vitoria si Lipan au avut sapte prunci, dar cinci dintre ei au murit de difterie, ramanand doar cu cu doi, un baiat, Gheorghita si o fata Minodora.
Vitoria era o femeie in varsta, trecuta prin multe, mai ales ca femeilor de la sat le era foarte greu deoarece barbatii fiind plecati mai mereu cu oile, ele trebuiau sa aiba grija atat de copii, cat si de gospodarie si de prepararea produselor provenite de la oi “viata muntenilor e grea, mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inaitne de vreme, ca dansa”. Avea o viata grea si nu se putea spune ca, castigau nespus de bine “aveau cat le trebuia: poclazi in casa, piei de miel in pod, oi in munte. Aveau si parale stranse intrun cofaiel cu cenusa”. Vitoria si Nechifor Lipan, impreuna cu cei doi copii ai lor erau o familie unita, adicat cat de unita se poate, relatia lor familiala fiind pusa la incercare doar de absentarea indelungata a lui Nechifor, dar cu toate astea avceau o afacere bine pusa la punct “munteanului ii e dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. Cei mai vrednici intemeiasa stani in vale.”
In opera se evidentiaza doua modalitati de caracterizare a personajului, cea directa si cea indirecta.
Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul naratorului, in special prin atitudinea sa pe care o are fata de protagonista. In acelasi timp, parerea altor personaje, dar si autocaracterizarea contribuie la caracterizarea acesteia.
Vitoria Lipan, o sotie iubitoare, porneste in cautarea barbatului sau: “era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii."
Ea e descrisa ca fiind o femeie frumoasa cu ochi caprui “aprigi si inca tineri”, “care erau dusi departe”.
Datorita lipsei soților de acasă , nevestele de la sat aveau în grijă gospodăriile, copii și animalele, cât timp acestia erau la munte cu turmele de oi “Veni iar catra el, cu pita proaspata si cu un harzob de pastravi afumati. Trimisese pe Mitrea la domnu Iordan crasmaru, s-aduca o leaca de rachiu de cel bun”, “goispodina facu paturile devreme”. Astfel, Vitoria are o mare responsaibilitate pe umerii săi, dar fiind o femeie hotărâtă , puternică , abilă nu era nicio sarcina pe care aceasta sa nu o ducă la îndeplinire “înainta sprintenă”, “mama lui hotari plecarile si intoarcerile”.
Vitoria era o femeie traditionala, tipica mediului din care facea parte. Purta imbracaminte traditionala “Nevasta se ridica in picioare, isi paturi pe ea catrinte si-si stranse sub sani birneata. Apoi intra in odata din drapta si-si schimba broboada […] isi lua pe umeri un sumaies.”. Astfel, ea refuza sa renunte la obiceiuri si tradintii, respingand modernismul, accentuand in acest fel conditia omului de la sat, in special a femeilor “femeile stiau ceva nedeslusit depsre tren”, “o ajungea mintea ce are de facut însă fata de o lume necunoscută pasea cu o oarecare sfiala”, “nevasta intelegea ceva, dar era biruitoare ca orice femeie si desprinsa sa rasara la orice intepatura”.
Sotia lui Nechifor era o femeie credincioasa si aplea intotdeauna la Dumnezeu pentru a o ajuta sa-si gaseasca sotul “intai am sa fac rugaciunile de cuviinta de la Maica Domnului, zise ea. Dupa aceea am sa tin post negru 12 vineri in sir. Pan’ atunci poate mi se intoarce omu”. In fata lui Dumnezeu ea se arata intotdeauna “umilinta si cu fruntea plecata”.
Femeia avea de multe ori o infatisare “incruntata si dusmanoasa”, “se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica”, dar numai mdatorita faptului ca “ea era plina de ganduri, de patima si de durere”.
În concluzie toate argumentele menționate mai sus fac referire la personajul principal al romanului,,Baltagul" scris de Mihail Sadoveanu.