Limba română, întrebare adresată de simiajutor, 8 ani în urmă

Ajutați-mă va rog sa demonstrez ca poezia "Oda Soarelui " de Nicolae Dabija este o odă.?plsss, dau coroana.URGENT!?​


targoviste44: scrie câteva versuri care te-au impresionat
targoviste44: sau pune o poză cu poezia
simiajutor: îmi trebuie doar demonstrație
targoviste44: ok, dar tu trebuie să scrii aici câteva versuri din cartea ta, 2-3 versuri, pentru a face apoi demonstrația
targoviste44: așadar, scrie 2-3 versuri
targoviste44: apoi te pot ajuta
simiajutor: Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază -
Mă entuziasmează sublimul tău urcuş,
Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.

Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc,
Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe.

Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.
targoviste44: poezia aparține poetului Nicolae Labiș

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Biaa22
1

Răspuns:

Din numele acestei poezii, ,,Oda Soarelui,, se intelege ca este o oda.
Sper ca e ok:)


Biaa22: coroana?
targoviste44: avem nevoie de versuri, pe care să le analizăm, iar de aici să demonstrăm că poezia este o specie lirică numită odă
simiajutor: Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază -
Mă entuziasmează sublimul tău urcuş,
Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.

Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc,
Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe.

Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.
simiajutor: poezia
Răspuns de targoviste44
3

Valoroasă, prin ansamblul rafinatelor formule ale perceperii efemerului cotidian, "Odă soarelui" se manifestă sub forma unui lirism cantabil,
circumscris unui ceremonial vechi, prezent continuu și  consacrat.

Versul "Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc" ne dă prilejul de a constata măreția luminii solare. De aici apare admirația și prețuirea, sentimente care plutesc pe suprafața acestei ode, închinată soarelui.

Dar, pe lângă trăsăturile clar admirative, apar și penumbre ale tristeții:

"Căderea ta în hăuri adânc mă întristează."

Aici, ca o șoaptă, se întrevăd, poate de departe, gânduri pe care poezia

le-ar ține ferecate sub clepsidra mută a timpului.

Alte întrebări interesante