ajutati maaaa sub 2....
Răspunsuri la întrebare
06 _ 11 2022
Draga jurnal,
Pentru a nu stiu cata oara, voi incerca sa imi împărtășesc iar gândurile , prietenului si confidentului meu drag , convinsa ca randurile mele sunt in siguranta ,sunt scrise pe foile ce dorm ferecate sub somnul tăcerii .
In urma cu doua zile ,dimineata devreme ,am plecat intr o călătorie cu parintii mei la munte .Cand am ajuns in Brașov nu știam ce se intampla cu mine ,sufletul meu parca era purtat pe aripi de fericire , dar ma incerca si o emoție de regret la gândul ca totul se va risipi atat de repede ca intr un vis frumos ... Fermecata de tot ce vedeam in jur, parca eram îmbătată de aroma brazilor si a pinilor si atunci vedeam ptr prima oara, verdele acela puternic pe care vara reușise cu atata măiestrie sa il picteze in toata padurea .Ma uitam cu atenție si emotie in glas, la miile de ciuperci ce isi îmbrăcaseră pălăria in haina rosie si buline albe , la paraiele care se despleteau pe potecile de argint si ne mângâiau auzul .Cântecul păsărilor răsuna, pana in albastrul cerului, apoi ca intr o îmbrățișare cu solul isi purtau aripile prin verdele ierbii , fericite .Dintr o data cerul s a întunecat si a inceput sa ploua cu picături mari si s a iscat o furtuna puternica .M am îndepărtat de părinți fara sa imi dau seama ,probabil a fost teama si neatentia , pașii m au purtat pana la o casuta mica construita intr un copac .Am prins curaj ,am deschis usa si înăuntru am intalnit o fata ,cam la 14 ani. _Buna ! mi a spus ea . _ Buna ! i am raspuns si eu .Cum te cheamă si cum ai ajuns aici ? _ Ma numesc Ioana , cred ca m am rătăcit ,i am raspuns eu .S a uitat pe geam apoi a adăugat ; _ Sa nu fii tristă , ploaia se va opri in curand ! _ Ce bine ar fi ,i am raspuns eu ._ Ai mei sper sa nu se sperie si sa se îndepărteze mai mult ._ Stai fara grija ,ca stiu ce spun ,o mama va face orice ptr a si gasi puiul ! Si asa din vorba in vorba am aflat ca a fost crescuta la orfelinat ,printre lacrimi si suspine mi a mărturisit ca in urma cu șase ani , doi oameni cu sufletul de aur au luat o din acel loc si au adus o in locul in care este acum si care cu adevarat se simte acasa .A primit atat de multe , dragoste, fericire incat a uitat pe loc de anii in care nu a avut parte de nimic ...In ochii mei trebuie sa recunosc, creștea cu fiecare cuvânt pe care il rostea .Imi venea sa plang cand am realizat cat noroc am avut eu si alti copii sunt incercati inca de mici cu atatea probleme mari,dar cu greu am reusit sa imi stăpânesc lacrimile . Imi doream sa o strâng la piept si sa ii spun ca intre noi s a legat o legătură puternica de prietenie si poate ceva mai mult ,pe care nimeni nu ar putea vreodata sa o rupa . Ploaia se oprise , cand m am uitat pe geam soarele ne zambea de pe bolta senină ,iar din pădure s a auzit un glas stins la inceput, apoi la fiecare minut il auzeam mai apăsat si mai tare .Era mama ,in glasul ei se simtea durerea si disperarea, am iesit repede si am strigat, am dat toate indicatiile in care sa ajunga la mine .Nu a durat mult si m am trezit cu familia mea frumoasa langa mine .Maria stătea in fata mea si imi facea semn cu mana ,imi arăta in ce hal erau ai mei ,uzi pana la piele si parca cineva le rapise toata bucuria .Era un fel de a mi spune : Vezi ti am spus eu ca o mama este in stare sa rascoleasca toata lumea daca este nevoie , nimic nu ii sta in cale , nici vremea rea sau pericolul care pandeste la tot pasul ! Trebuie sa recunosc ca in momentul de fata ,lacrimile ma impiedica sa mai scriu , sa inchei povestea Uneori si tacerea vorbeste fara cuvinte spune multe , asa ca poti interpreta destule ...Pe maine ! Ioana .