Ajutați varog! (Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Romanul “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”(1930), este un roman subiectiv modern, psihologic/ de analiză și introspecție/ al experienței.
O primă trăsătură a subiectivității/modernității/ romanului psihologic este redactarea discursului la persoana I.
O altă trăsătură a subiectivității/modernității/ romanului psihologic ține de percepția timpului. Pentru a evidenţia timpul subiectiv în opoziţie cu cel obiectiv, compoziţia folosește un artificiu – analepsa- pentru a lega cele două părţi- ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Episodul vizitei la unchiul Tache, din capitolul II, “Diagonalele unui testament”, ilustrează tema intelectualului însetat de absolut/trăsătura personajului prin antiteza între atitudinea lui Ştefan Gheoghidiu şi cea a membrilor familiei sale, caracterizaţi de tarele sociale ale parvenitismului, inculturii şi suficienţei
Un alt episod ilustrativ este cel de la popota ofiţerilor din capitolul ”La Piatra Craiului, în munte…”, unde are loc o discuţie generată de achitarea unui bărbat ce şi-a ucis soţia prinsă în flagrant de adulter.
Conflictul principal al romanului este unul interior, profund subiectiv. Lupta se dă în planul conştiinţei şi este urmărită cu minuţiozitate în descrieri monografice ale sentimentelor. „Ultima noapte de dragoste…” este romanul unei conştiinţe pornite în căutarea arhetipului feminin .
Există și un conflict exterior între Gheorghidiu şi Grigoriade, generator al dramei geloziei. După apariţia lui G. în peisajul petrecerilor mondene la care participă tânăra familie, Gheorghidiu suferă enorm pentru că nu mai este evaluat în funcţie de o scară valorică ce i se potriveşte.
Aşa cum se exprima poetic însuşi autorul, Ultima noapte de dragoste îi conturează, prin tema şi viziunea despre lume oglindită, un autoportret din seria „sufletelor tari”: „Eu sunt dintre aceia cu ochi halucinaţi şi mistiuţi lăuntric/ Cu sufletul mărit/ Căci am văzut idei”. El aduce în literatura română un nou tip de personaj cu o viață sufletească puternică, într-un stil caracterizat de tensiunea intelectuală a scrisului.