Ajutatima va rog : Eseu pe tema : sa-mi iubesc țara în care locuiesc este pentru mine, adolescentul de azi o datorie si un sentiment înălțător.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
5
Să-mi iubesc țara în care trăiesc este pentru mine, adolescentul de azi, un sentiment înălțător
Munți, câmpii, mare, stejari și brazi înalți, recoltă bogată, animale sălbatice, castele, domnitori viteji și oameni frumoși. Ce frumoasă-i țara în care neamul meu își duce traiul de mii de ani!
Dacă mă întrebi de ce sunt mândru de această țară și de acest popor, va trebui să aștepți cam mult până termin de spus. Mai bine salt puțin pe portativul lui Enescu ca să-ți spun. Ajung apoi în poeniță, unde ciocârlia cântă în limba mea. O casă cu motive tradiționale se vede pe deal, iar la ușa ei, bunicii cu mere coapte mă așteaptă. Din izvor, bea căprioara lui Labiș. Pe cer se vede avionul lui Vlaicu, care le-a dat românilor aripi să zboare. Când vine seara pe cerul românesc strălucește luceafărul eminescian. Și ce frumos se vede!
A doua zi totul o ia de la capăt. Români harnici pornesc în zori la muncă pentru a nu trăda strămoșii. Țăranii strâng recolta. Bogată, ca întotdeauna. Iar eu...Eu privesc spre sculpturile lui Brâncuș, spre vioara lui Porumbescu și spre manualul de istorie care îmi amintește că pe oasele românilor sunt semne de luptător. Când sunt trist plânge și spicul de grâu cu mine și când sunt vesel le dau motive de fericire și celor de lângă mine.
Pentru mine, adolescentul de azi, toate se văd atât de bine. Dacă nu mi-aș iubi țara, nu aș fi român. Strig din toată inima pentru România, pentru limba română și pentru românii care s-au luptat secole la rând: eu nu voi trăda acest pământ de aur. Să fiu român, e mai mult decât o mândrie.
Munți, câmpii, mare, stejari și brazi înalți, recoltă bogată, animale sălbatice, castele, domnitori viteji și oameni frumoși. Ce frumoasă-i țara în care neamul meu își duce traiul de mii de ani!
Dacă mă întrebi de ce sunt mândru de această țară și de acest popor, va trebui să aștepți cam mult până termin de spus. Mai bine salt puțin pe portativul lui Enescu ca să-ți spun. Ajung apoi în poeniță, unde ciocârlia cântă în limba mea. O casă cu motive tradiționale se vede pe deal, iar la ușa ei, bunicii cu mere coapte mă așteaptă. Din izvor, bea căprioara lui Labiș. Pe cer se vede avionul lui Vlaicu, care le-a dat românilor aripi să zboare. Când vine seara pe cerul românesc strălucește luceafărul eminescian. Și ce frumos se vede!
A doua zi totul o ia de la capăt. Români harnici pornesc în zori la muncă pentru a nu trăda strămoșii. Țăranii strâng recolta. Bogată, ca întotdeauna. Iar eu...Eu privesc spre sculpturile lui Brâncuș, spre vioara lui Porumbescu și spre manualul de istorie care îmi amintește că pe oasele românilor sunt semne de luptător. Când sunt trist plânge și spicul de grâu cu mine și când sunt vesel le dau motive de fericire și celor de lângă mine.
Pentru mine, adolescentul de azi, toate se văd atât de bine. Dacă nu mi-aș iubi țara, nu aș fi român. Strig din toată inima pentru România, pentru limba română și pentru românii care s-au luptat secole la rând: eu nu voi trăda acest pământ de aur. Să fiu român, e mai mult decât o mândrie.
Alte întrebări interesante