ajutatima va rog frumos trebuie de alcatuit un eseu cu tema clipe frumoase din copilaria mea
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
os
Îmi aduc aminte cu drag de frumoasele clipe ale copilăriei mele,pe care le trăiesc și acum,deoarece sunt încă copil.Dar,totuși,când stau și mă gândesc la trecut și la toate întâmplările,mi se face dor de grădiniță și de clasa întâi.Copilăria mea a fost, și încă este , una foarte frumoasă,plină de clipe fantastice și fericire.Se pare că timpul este foarte nemilos,parcă ieri eram o mică școlăriță,cu două fundițe albe și cu uniforma cea nouă...o mică școlăriță cu mama de mână,o fetiță care abia intra în clasă.Era prima zi de școală.O zi plină de emoții și fericire.Mă gândeam că sunt deja mare,deși...îmi era dor și de grădniță.
În sfârșit,am intrat într-o sală de clasă,destul de mare,spațioasă și frumoasă.Erau băncile așezate frumos,iar în fața clasei se afla un fel de masă mai mare,unde ne aștepta o doamnă drăguță,care nu știam sigur cine este și de ce este acolo,dar,puțin mai târziu,am aflat că ea este doamna mea învățătoare,doamna care avea să mă învețe să scriu,să citesc,să socotesc,doamna care îmi spunea când am greșit și mă lăuda când am învățat,deasemenea,era doamna de care,în clasa a patra trebuia să ne despărțim,noi fiind deja elevi responsabili,pregătiți pentru gimnaziu.În prima mea zi de școală eram foarte emoționată,dar am aflat din experiență,că, o zi nu mai poate fi reluată niciodată.
La școală am cunoscut mulți copii,copii care,între timp,aveau să îmi devină prieteni, și încă îmi sunt prieteni adevărați.
Deci,în închieiere,vreau să spun că mă consider o persoană norocoasă,cu prieteni adevărați și o copilărie extraordinară,de care am învățat să mă bucur și pe care o prețuiesc,cât timp o mai am.
Îmi aduc aminte cu drag de frumoasele clipe ale copilăriei mele,pe care le trăiesc și acum,deoarece sunt încă copil.Dar,totuși,când stau și mă gândesc la trecut și la toate întâmplările,mi se face dor de grădiniță și de clasa întâi.Copilăria mea a fost, și încă este , una foarte frumoasă,plină de clipe fantastice și fericire.Se pare că timpul este foarte nemilos,parcă ieri eram o mică școlăriță,cu două fundițe albe și cu uniforma cea nouă...o mică școlăriță cu mama de mână,o fetiță care abia intra în clasă.Era prima zi de școală.O zi plină de emoții și fericire.Mă gândeam că sunt deja mare,deși...îmi era dor și de grădniță.
În sfârșit,am intrat într-o sală de clasă,destul de mare,spațioasă și frumoasă.Erau băncile așezate frumos,iar în fața clasei se afla un fel de masă mai mare,unde ne aștepta o doamnă drăguță,care nu știam sigur cine este și de ce este acolo,dar,puțin mai târziu,am aflat că ea este doamna mea învățătoare,doamna care avea să mă învețe să scriu,să citesc,să socotesc,doamna care îmi spunea când am greșit și mă lăuda când am învățat,deasemenea,era doamna de care,în clasa a patra trebuia să ne despărțim,noi fiind deja elevi responsabili,pregătiți pentru gimnaziu.În prima mea zi de școală eram foarte emoționată,dar am aflat din experiență,că, o zi nu mai poate fi reluată niciodată.
La școală am cunoscut mulți copii,copii care,între timp,aveau să îmi devină prieteni, și încă îmi sunt prieteni adevărați.
Deci,în închieiere,vreau să spun că mă consider o persoană norocoasă,cu prieteni adevărați și o copilărie extraordinară,de care am învățat să mă bucur și pe care o prețuiesc,cât timp o mai am.
sasuoctavian60oz0enu:
mersi mult
Alte întrebări interesante
Biologie,
8 ani în urmă
Chimie,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Franceza,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă