Question

ajutatima va rog la proiectul Primavara primavara mai ramai la noi in tara. Intrebare cheie Prin ce imi placa anotimpul primavara.1 Selectarea poezielor legendelor cantecelor despre primavara 2.colectarea informatiilor succinte despre sarbatorile de primavara 3.decuparea imaginilor despre primavara varog dau coronita

Answer 1

  Aş vrea ca primăvară să mai stea pe meleagurile noastre, deoarece aflându-ne în această minunată vreme, putem simţi mirosul bogat al florilor de pe crengile copacilor . Putem auzi căntecul duios al păsărilor primăvăratici şi foşnetul gângăniilor. Aş vrea ca acest anotimp să rămână în sufletul meu pentru tot anul, dar din păcate timpul se scurge şi degrabă va veni sora primăverii  - vara, cu cireşe roşii şi câmpii verzi.
                                                                                  de Max13

Plâng și florile albastre....
Acum în toi de primăvară
Când pomii au înmugurit,
Ramuri noi în loc să nască,
Coroana lor a'ncărunțit.

Plâng și florile albastre
Sub neaua umedă și grea,
După razele de soare,
Ce le-ar mai putea salva.

Dar ninge și viscolește,
Ramurile se înclină,
Vântul nemilos, lovește
Și le rupe din tulpină.

Priveliștea mă înspăimântă
Și inima mă doare,
Când văd în a mea grădină
Cum totul îngheață și moare.

Haide,vino primăvară!
Fie-ți milă de noi toți,
Nu lăsa pomii să moară,
Sub stratul rece de nămeți!

Acum în toi de primăvară
Să revii noi așteptăm,
De razele tale de soare,
Cu toții să ne bucurăm!

                           De Gheorghe Deniștean

legenda primaverii, de Filip Smaranda:
       Afară este o lume de basm. Colţul fraged al ierbii şi-a dezvelit căpşorul pentru a intra în visul naturii. E primăvară, anotimpul fetiţei cu codiţe împletite, în crengile copacilor, cu un chip ce-l vede omul cu sufletul plin de credinţă, în apele cele mai limpezi ale râului. Fetiţa a cărei poveste este tulburătoare.   Alături de bunicul lui, Andrei ascultă legenda primăverii: „Cândva, era un copil cu un suflet ce nu cunoştea păcatul, cu ochi calzi ca ai unui miel. Era fata unui om bogat şi a unei femei crude. Avea mai mulţi fraţi şi surori, care iubeau banii şi răutatea, ca părinţii lor. Primăverii, fetei cu codiţe, nu-i plăceau aceste lucruri, ci adevărul, dreptatea, oamenii simpli şi iubirea, de care nu avea parte. Părinţii Primăverii aveau un castel în deşert, iar asta o chinuia pe fată. Visa să audă râul curgând repede, melodios, să simtă colţul ierbii sub picioare şi să audă glasul pădurii răsunând.

 

Într-o zi, ea a plecat de acasă pentru că se săturase de minciuna şi ura din jur. Mergea rătăcind prin deşert de parcă auzise glasul cuiva, glasul unui om ce o chema la el ca şi cum ar fi fost fata lui. Era obosită, moartă de sete, dar totuşi mergea, până a căzut. Când a deschis ochii, era într-un loc sărăcăcios, dar plăcut privirii. Acolo se afla Dumnezeu. El o întrebă pe fată ce îşi doreşte mai mult. Primăvara a răspuns: - Îmi doresc să mă răzbun pe răul ce a cuprins familia mea.   Atunci Dumnezeu a trimis frigurile cele mai aspre ce au cuprins deşertul. Părinţii Primăverii şi-au dat seama de lipsa ei şi au început să se vaite şi să-şi regrete faptele rele. Fetei i se rupea inima când vedea aceste lucruri. Ceru să se întoarcă şi să-şi mai vadă o dată părinţii şi fraţii. Dumnezeu o trimise ca un înger pentru a desface blestemul. Când a pus piciorul pe pământ, acesta a înverzit, au răsărit copaci şi s-au auzit râuri curgând şi păsări cântând. Toţi şi-au cerut iertare de la ea şi i-au  spus că vor să trăiască ca nişte oameni obişnuiţi în împărăţia lui Dumnezeu. Acum ei locuiesc acolo şi speră ca lumea să-şi amintească povestea lorşi să nu facă la fel!”

Legenda si poiezia au fost selectate de pe internet.
Succes la proeict !