Ajutor dau coroanaaa!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
O întâlnire de neașteptat!
Era o zi frumoasa de toamna. Eu decisem sa ma plimb puțin prin parc deoarece nu aveam ce sa fac în casa singura. M-am îmbrăcat destul de gros, deoarece, acum este frig afara. Mi-am luat botinele în picioare și am plecat
Totul era frumos, aer curat, frunzele cădeau ușor, ușor pe pământul cel moale.
Ma plimbasem 10 minute și cineva din spate ma striga... M-am întors nu era nimeni. Când m-am uitat în fata... Băiatul de care eram indrogastită din gimnaziu... Era jos, în genunchi, cu o mana de frunze ca și cum erau niște flori
Eram surprinsa! Rămăsesem fără cuvinte. Nu știam ce sa fac! Iar el îmi spune,"Am aflat adevărul.. De ce nu mi-ai zis din gimnaziu, frumoaso" iar eu cu o voce pițigăiata i-am zis "Îmi era frica sa nu razi de mine".
Tot ce visasem din copilărie s-a adeverit!
Toamna s-a așternut peste orașul meu linistit de o săptămână. Însă astăzi este prima zi cand ma voi bucura de frumusețile ei, alături de Andrei, fratele meu.
Covorul de frunze ne aștepta cu brațele deschise, iar când am văzut culorile tomnatice care m-a înconjoară, buzele mi s-au arcuit într-un zâmbet sincer. Andrei deja incepu sa construiasca mormanul de frunze. Am inceput sa il ajut si eu, iar razele soarelui isi facea loc printre crengile goale ale copacilor, cu toate ca vara a trecut. Dupa ce am terminat, am plonjat amândoi in marea de frunze uscate, râzând din toate puterile. Dupa aceea ne-am batut cu frunze, bucurandu-ne de acest anotimp încărcat cu multă energie pozitivă. Nici nu am observat cat de repede trecuse ceasul, dar deja ne jucam de 2 ore bune printre frunze, crezând că trecuseră doar câteva minute.
Acasa mirosul dulce de plăcintă cu mere ne intampina inca din pragul ușii, iar părinții noștri au ras alături de noi în timp ce depănam aventurile trăite.
sper sa iti placa:))