Limba română, întrebare adresată de aendeiasss, 9 ani în urmă

AJUTOR!!!

Relatati o intamplare interesanta petrecuta in vacanta (sa fie mai lung)

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de andreeadeea01
29
Mă plimbam prin pădurea de la marginea satului unde bunicii mei locuiau. Era ora unsprezece. Mă uitam înn jur, eram singur, singurel prin imensa și nemârginita pădure. Mai auzeau câte un foșnet venind din grâmâjoarele de frunze colorate, lâsate de inbeliște în bâtaia vântului rece care prevestea o zi nu chiar atât de călduroasă. Mai tresăream la auzul acestor zgomote și mă linișteam cu gândul că este doar vântul care își face loc prin frunzele adormite.
Cărarea se bifurca în mii de căi misterioase și întunecoase, acoperite de un strat de ceață care nu te lăsa să descoperi cu privirea, minunatele taine ale pădurii.
La un moment dat, un zgomot puternic s-a auzit. Am amorțit de spaimă. Mă uitam în stânga, în dreapta și nu vedeam absolut nimic. Îmi continui drumul destul de înspăimântat. Într-o fracțiunea de secundă, în fața mea a apărut o vulpe destul de mărișoară, cu ochii negri ca mărgelele și cu blană roșcată care fura privirea. M-am speriat așa de tare, încât am început să țip. Vulpița se uita la mine cu niște ochi mari, parcă s-a speriat și dânsa de țipătul meu asurzitor. Am fugit speriat înapoi, în speranța că voi ieși cât mai repede din pădure, dar ieșire care ducea pe ulița satului, era la aproximativ o oră distanță. Și dă-i și fugi, vulpea în spatele meu. Dă-i și țipă, vulpea iar mă privea cu ochii mari și negri ca mărgelele.
Într-un final, am ajuns pe ulița satului. M-am oprit din alergat să iau o gură zdravănă de apă și am observat că vulpița roșcovană era în spatele meu. atunci am realizat defapt că acelei vulpițe îi era foame și sete, așa că i-am oferit din mâncarea mea și eu am plecat spre casă liniștit.
Alte întrebări interesante