AJUTORRR! CINE MA POATE AJUTA CU TRADUCEREA
Dès la fin de novembre, nous avions coutume, ma sour, Lucette, et moi
d'afficher chacun la liste des choses qui nous faisaient envie; dans nos deux
familles, tout le monde nous préparait des surprises, et le mystère qui entourait
des cadeaux était mon grand amusement des derniers jours de l'année. Entre
Parents, grand-mères et antes, commençaient, pour m' intriguer davantage, de
continuelles conversations à mots couverts; des chuchotements, qu'on faisait
mine d'étouffer dès que je paraissais..
Entre Lucette et moi, cela de venait même un vrai jeu de devinettes. (...)
On poursuivait la série des questions de jour en jour plus palpitantes,
jusqu'au 31, jusqu'au grand soir des mystères dévoilés...
Ce soir-là, les cadeaux des deux familles, enveloppés, fielés, étiquetés,
étaient réunis sur des tables, dans une salle dont l'entrée nous avait été
interdite, à Lucette et à moi, depuis la veille. À huit heures, on ouvrait les
portes et tout le monde pénétrait en cortège, les añeules les premières,
chacun venant chercher son lot dans ce fouillis de paquets blancs attachés
de faveurs. Pour moi, entrer là était un moment de joie telle que, jusqu'à
douze ou treize ans, je n'ai jamais pu me tenir de faire des sauts, en
manière de salut, avant de franchir le seuil.
On faisait ensuite un souper de onze heures, et quand la pendule de la salle
à manger sonnait minuit, tranquillement, de son même timbre impassible, on
se séparait, aux premières minutes d'une de ces années d'autrefois.
Je me couchais, ce soir-là avec toutes mes étrennes dans ma chambre
après de moi, gardant même sur mon lit les préférées. Je m'éveillais
ensuite de meilleure heure que de coutume pour les revoir; elles enchantaient
ce matin d'hiver, premier de l'année nouvelle.
A Activités
Pierre Loti, Le Roman d'un enfant
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
De la sfârșitul lunii noiembrie, obișnuiam, sora mea, Lucette, și eu
la fiecare postare o listă cu lucrurile care ne-au făcut să ne dorim; în cei doi ai noștri
familii, toată lumea ne-a pregătit surprize, și misterul care l-a înconjurat
cadourile au fost marea mea distracție în ultimele zile ale anului. Între
Părinții, bunici și ante, au început, să mă intrigă mai mult, să
conversații continue cu cuvinte acoperite; şoapte, pe care le-am făcut
de îndată ce părea să mă sufoc.
Între mine și Lucette, a venit chiar ca un adevărat joc de ghicituri. (...)
Am continuat seria de întrebări mai palpitante zi de zi,
până pe 31, până în marea seară a misterelor dezvăluite...
În acea seară, darurile celor două familii, înfășurate, stricate, etichetate,
erau adunați pe mese, într-o încăpere a cărei intrare fusesem
interzis, lui Lucette și mie, de cu o zi înainte. La ora opt am deschis
uși și toți au intrat în procesiune, mai întâi bătrânii,
toți care vin să-și ia lotul în acest amestec de pachete albe legate
de favoruri. Pentru mine, intrând acolo a fost un asemenea moment de bucurie încât, până
La vârsta de doisprezece sau treisprezece ani, nu m-am putut opri niciodată din sărit,
mod de salut, înainte de a trece pragul.
Am luat apoi o cină la unsprezece, iar când ceasul din hol
a mânca suna miezul nopții, în liniște, cu același ton impasibil, noi
se despărțea, în primele minute ale unuia dintre acei ani în urmă.
Mă duceam să mă culc în noaptea aceea cu toate cadourile mele de Revelion în camera mea
după mine, chiar păstrându-mi preferatele pe pat. M-am trezit
apoi la o oră mai devreme decât de obicei să-i revăd; au vrăjit
aceasta dimineata de iarna, prima a noului an.
A Activități
Pierre Loti, Romanul unui copil
Explicație:
...