alcătuieşte o compunere de 15 de randuri despre locul tau preferat in care sa folosesti cat mai multe figuri de stil
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:Băncuța verde de la poartă se zărește de cum urc pe uliță. Drumul prăfuit a rămas ignorat de asfaltul orașului. Sunt departe de oraș, într-un loc ușor rupt de lume, la bunici. Ostenită, mă așez pe băncuța veche și privesc nucul bătrân din fața casei bunicilor. După câteva clipe, deschid sfioasă poarta și intru în cea mai frumoasă curte din lume, cea a bunicilor mei dragi.
De cum intru pe poartă se înalță o casă frumoasă, mare, cu ornamente deosebite și roșii. Urc scările mari și ajung pe terasa mare, plină de ghivece cu flori. Câte flori avea bunica! Parfumate, mari și mici, înflorite sau îmbobocite, toate, toate erau îngrijite și înviorau căsuța. Îmi plăcea să petrec unele nopți târzii pe băncuța de pe terasă, să simt adierea ușoară și rece a vântului, să ascult greierii și sunetele știute doar de noapte. Priveam luna strălucitoare de pe cerul întunecat și mă gândeam în acea liniște că nu există loc pe lumea asta mai frumos decât locul în care ai cele mai frumoase amintiri. În curtea bunicilor învățasem să pășesc pentru prima dată cu picioarele goale pe alee, prin iarba cea deasă și pe pământul cald de vară și când ajungeam acasă, la oraș, mă întrebam de ce nu pot merge desculță mereu, ca la bunici. Tot în acel loc am îngrijit puișorii mici de găină de care îmi era frică la început și rățuștele. Am învățat multe dintre jocurile copilăriei alături de copiii din sat și am legat prietenii valoroase pentru mine. Poveștile bunicilor despre neam prindeau rădăcini în imaginația mea și în sufletul meu. Îmi doream să văd măcar pentru un moment o zi din viața lor, să le cunosc mai bine gândurile și trăirile. Viața povestită de ei părea uneori grea, dar pentru că au știut să vadă și ce era frumos din ea, bunicii au ajuns oameni înțelepți. Glasul blând al bunicii mereu m-a mângâiat când plângeam sau mă supăram și glumele bunicului mereu m-au făcut să râd în hohote, chiar și când cădeam de pe bicicletă, în curte. Nu își doreau niciodată să mă vadă tristă și imediat mă făceau să uit de probleme sau de supărări.Mă uit în urmă, în copilăria mea, și înțeleg că locul meu preferat este reprezentat de căsuța bunicilor, un loc plin de amintiri calde și de iubire necondiționată.