Alcatuieste o compunere, de aproximativ 20 de rinduri cu titlu lumea adancurilor in care sa utilizezi urmatoarele ortogame: nai/n-ai,nul/nu-l si nu-i /n-o
Răspunsuri la întrebare
Lumea adâncurilor
Vijelie...Tot ce pot auzi e doar mugetul uraganului ce sta sa mă înghită.
Grăbesc pasul dar, din greșeală, mă împiedic de o cioata. "E iarna! Chiar nu înțeleg cine mai lasă asemenea lucruri în zapada!" îmi zic eu imbufnata în sinea mea. Mi-am ridicat fata din omăt, mi-am scuturat hainele și mi-am continuat drumul.
Trebuie sa găsesc măcar niscai lemn pentru a-mi refauri instrumentul muzical,un NAI. Mă îndrept spre lunca... Îmi clantanesc dinții, dar nu mă dau bătută! Vântul ce-mi taie calea e doar un NUL fata de vointa de fier ce-mi călăuzește pasii!
Deja zăresc niște vreascuri,apoi, ca niste fantasme, îmi răsar in fata și copacii amortiti, semn ca sunt foarte aproape de lunca.
Ajunsa, mă așez în genunchi și încep sa culeg betele cele mai cilindrice și mai potrivite pentru lăsarea sunetului fin al naiului sa iasă nestingherit și melodios. Îmi umplu traista și mă grăbesc sa plec dar , dintr-o data, alunec pe gheata în râul aflat la doar un metru de locul în care stăteam.
Ba,dacă e sa fiu mai precisa, de fapt ceea ce am simțit a fost o mana, o mana calda ce mă trăgea în adâncuri...
NU-I cunosc intențiile acelei "mâini calde", dar N-O sa o las sa mă ademenească în abisul de unde nu mai exista cale de intoarcere! Probabil trebuia sa mă gândesc la asta dinainte sa ajung în apă...
Deja îmi imaginam cum ca am fost rapita de creaturi malefice ce de abia așteptau sa-mi scuipe printre dinți " N-AI sa mai vezi niciodată lumina soarelui!", dar n-a fost așa...
"Mana calda" ce m-a tras nu fusese nimic altceva decât un Pemetaf, un Peste Metaformologic, ce putea sa-si schimbe înfățișarea.
De fapt, asta am aflat-o după ce mi-am spus ca nu-si dorea nimic altceva decât un prieten....Toate celelalte creaturi marine l-au abandonat pentru ca el nu era ca toți ceilalți, el avea o aripioara lipsa.
Sa fiu sincera,nici NU-L învinuiesc... Tot ce avea el nevoie atunci era un prieten. Eram acolo atunci, iar în acel moment eram singura ce îl mai putea ajuta! Trebuia sa-l ajut!
Așa ca, din vorba în vorba, am început sa ne înțeleg super bine. Era un Pemetaf extrem de inimos și drăgălaș. I-am promis ca, după ce imi voi repara naiul, îi voi cântă orice oda sau cântec marin dorește.
Uite așa, cand nici nu te aștepți, viața oricui dintre noi poate lua o întorsătură la care nici măcar nu ne-am gândit pana atunci! Ceea ce contează e sa știm sa întâmpinăm orice situație noua cu iubire și înțelepciune!
-sper ca te-am ajutat-