Question

Alcatuieste o compunere narativa,de 10-15 randuri,in care sa surprinzi o intamplare din copilaria ta.Da compunerii un titlu sugestiv.

Answer 1

                                           Prietena mea

Era o frumoasa zi de vara.Soarele stralucea pe cerul azuriu si nici un nor nu era pe cer.Nu aveam nici un plan pentru aceea zi dar deodata a sunat prietena mea sa iesim la un picnic cu alti prieteni.
 Am fost foarte bucuroasa de invitatia ei asa ca m-am pregatit si am plecat spre ea.
Aici erau alti prieteni si am plecat in dumbrava de langa satul nostru.
Un prieten din vorba in vorba ne-a intrebat daca am luat ceva pentru ploaie.Noi ne-am amuzat vazand cat de cald este afara.
Nu dupa mult timp norii s-au strans pe cer, tunetele strabateau vazduhul iar fulgerul lumina cerul.
Ne-am speriat foarte tare si ne-am adapostit sub un stejar batran.Dar un trasnet a lovit copacul speriindu-ne de moarte, de atunci am invatat ca sa nu ne ascundem sub copac in timp de furtuna si sa asculta si de pararea celorlalti.Asa a ramas cea mai impresionanta zi de picnic "din copilarie".

Answer 2

                                                   Amicitia  copilariei conteaza
 
    
      Ca sa faci cand te plictisesti, iar profesorul l-a scoala nu a venit cand ai ora?... Dar noi ca colegii nu ne lasam prea prejos.
      Eram la ora de sport, domn profesor nu venise, iar noi ne plictiseam total. Asa ca am avut noroc, baietii adusese de acasa o minge de fotbal cu care sa ne jucam, pana la urma era ora de sport, nu aveam ce face. Asa ca am iesit cu toti timp-til afara, ca nimeni sa nu ne auda. Cand am ajuns pe teren afara era atat de bine, dar ne puneam intrebarea cum vom mai intra noi in clasa... Pana la urma oara de sport, tot de spoer era. Am inceput sa ne jucam. Noua ne placea sa stam mai mult pe banca si sa vorbim, baietii se jucau mai mult. Baietii au spus ca vor galerie.  Asa ca noi le-am facut acest favor, of Doamne ce face copilaria asta din copii. Noi ca galerie le-am cantat putin din cantecul ''Las-o'' de Vescan, baietii radeau, noi radeam, eram fericitii, noi nu eram doar colegii eram cei mai bunii prietenii, daca unul facea ceva toti reparam, daca unul pleca, plecam toti, eram fericiti impreuna, nu mi-as putea imagina copilaria fara ei. Noi ne-am propus sa intram in clasa, dar la paorta scolii cine credeti ca era?... Daomna directoare era cu  doamana de romana si vorbeau, noi am zis sa intram fara sa ne auda, dar ne-a apucat rasul. Cand am intrat in clasa toti cu capul pe banca si radeam de numai puteam. Cand deodata in clas noastra intrase in clasa si ne-a zi: ''Ce ati facut copii, a-ti dat banchet?'', in clasa la noi erau numai baloane sparte.
     Era atat de frumos, ne distram minunat, copilaria este amicitia dintre noi toti, nu ne paream, nu ne certam, totul faceam impreuna.