Alcatuiește o copunere de 10 15 rânduri cu titlu Agricultura si sedentarizare in neolitic in folosește cuvintele :animale,casă,foc,hrană,lână,oaie,pământ,plante,țarc și țesut.(dau corona)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Evoluţia accelerată a tehnologiei cât şi dezvoltarea continuă a civilizatiei umane în perioada Eneolitică m-a determinat să pun în discutie acest subiect atât de puţin cunoscut al istorie umane.
Cel mai important factor al evoluţiei umane din acel moment l-a reprezentat agricultura care a asigurat principala nevoie de baza a omenirii – hrana. De aceea materialul dezvoltat de mine are menirea de a prezinta un tablou general al agriculturii din acea perioadă.
Fără izvoare istorice scrise “citirea” perioadei Eneolitice se bazează exclusiv pe descoperirile ce pun în evidenţă modul de viaţă al oamenilor al acelor vremuri precum uneltele, armele, alimentele, ruinele caselor şi ceramica.
Toate aceste elemente puse cap la cap au rolul de a reconstrui o istorie de mult uitată şi de a ne face să întelegem cum umanitatea a ajuns ceea ce este în prezent.
Începând cu perioada eneolitică umanitatea a cunoscut o accelerare a evoluţiei sale în toate domeniile: tehnologic, cultural, economic dar şi religios. În acest moment omenirea începe, practic, să ocupe o parte din ce în ce mai mare a suprafeţei pământeşti.
Perioada eneolitică se caracterizează prin dezvoltarea prelucrării cuprului care se traduce printr-o dezvoltare deplină a uneltelor. Cunoscând secretul metalurgiei cuprului, oamenii îşi făuresc unelte dar şi arme mai sofisticate. Astfel, uneltele devin mai performante permitând omului să îşi ridice nivelul de trai printr-o diversificare a alimentatiei sale coraborată cu o cantitate de hrană mai mare.
O descoperire făcută la Rast, Oltenia, a scos la iveală un ramoc cu gaură de fixare verticală şi cu “talpa” dreaptă, râşnite de mână şi frecătoare, ceea ce ne demonstrează evoluţia tehnologică a uneltelor în spaţiul românesc.[1]
Oamenii din această perioadă îşi construiesc case mai mari cât şi spaţii largi de depozitare a proviziilor, dar şi spaţii special amenajate pentru manipularea plantelor vegetale de consum.
În aceasta perioadă gropile pentru păstrarea alimentelor vegetale era ceva comun. La Gura Baciului au fost descoperite mai multe gropi ce aveau pereţii acoperiţi cu un strat subţire de lipitură de lut în care erau prinse multe seminţe carbonizate de cereale[2].
În localitatea Ceamurlia de Jos au fost descoperite gropi amenajate pentru depozitarea grâului, dar şi spaţii special create destinate râşnitului boabelor de cereale.[3]