Alcatuieste un text 5 propoziti cu 3copii care for. Sa faca curat. In. Bucatarie. Dar fac. Dezastru
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Trăia într-un sat un om, care avea un baiat căruia nu-i plăcea să muncească, atât de leneş era că nu putea îndruga două vorbe. Părinţii sau hotărât într-o bună zi să pună capăt acestui mod de convieţuire şi să-i dea o lecţie de viaţă băiatului.
Încă din fragedă pruncie mama copilului se ruga de progenitura sa să vină la masă, ba chiar mai mult îl ajuta să mănânce, mai avea puţin şi mânca în locul lui. Copilul nu scotea o vorbă. Nu spunea că-i e foame, că-i e sete, nimic. Tăcea. Ceilalţi alergau în jurul lui ca nu cumva copilului să-i lipsească ceva. El, îşi petrecea toată ziua în pat.
Ei, aşa nu se mai putea, şi-au spus părinţii - supăraţi de modul în care se desfăşurau lucrurile - şi au trecut la fapte.
Dimineaţa, familia s-a aşzat la masă pentru micul dejun. Ca de obicei copilul leneş stătea în pat. De data aceasta nu au mai insistat să vină la masă, dar nici nu i-au dus mâncarea ca de obicei la pat. Au strâns masa şi i-au spus leneşului că mâncarea lui este în frigider, iar dacă i se face foame să coboare din pat să-şi ia singur. Niciun cuvânt din partea copilului. Apoi fiecare şi-a văzut de treabă, ignorându-l complet pe cel mai leneş membru al familiei. Scenariul s-a repetat la fiecare din cele trei mese ale zilei. A trecut o zi, două. Niciun semn de voinţă din partea copilului. Lenea acestuia îl îmnpingea în aceeaşi direcţie: să nu facă nici cel mai mic efort pentru a mânca.
A treia zi când s-au întors de la muncă, părinţii au văzut nişte urme din care au dedus că băiatul coborâse din pat şi ciugulise una alta din frigider. S-au bucurat când au văzut că planul lor funcţionase. Băiatul leneş făcuse primul pas către normalitate: se hrănea singur.
Încă din fragedă pruncie mama copilului se ruga de progenitura sa să vină la masă, ba chiar mai mult îl ajuta să mănânce, mai avea puţin şi mânca în locul lui. Copilul nu scotea o vorbă. Nu spunea că-i e foame, că-i e sete, nimic. Tăcea. Ceilalţi alergau în jurul lui ca nu cumva copilului să-i lipsească ceva. El, îşi petrecea toată ziua în pat.
Ei, aşa nu se mai putea, şi-au spus părinţii - supăraţi de modul în care se desfăşurau lucrurile - şi au trecut la fapte.
Dimineaţa, familia s-a aşzat la masă pentru micul dejun. Ca de obicei copilul leneş stătea în pat. De data aceasta nu au mai insistat să vină la masă, dar nici nu i-au dus mâncarea ca de obicei la pat. Au strâns masa şi i-au spus leneşului că mâncarea lui este în frigider, iar dacă i se face foame să coboare din pat să-şi ia singur. Niciun cuvânt din partea copilului. Apoi fiecare şi-a văzut de treabă, ignorându-l complet pe cel mai leneş membru al familiei. Scenariul s-a repetat la fiecare din cele trei mese ale zilei. A trecut o zi, două. Niciun semn de voinţă din partea copilului. Lenea acestuia îl îmnpingea în aceeaşi direcţie: să nu facă nici cel mai mic efort pentru a mânca.
A treia zi când s-au întors de la muncă, părinţii au văzut nişte urme din care au dedus că băiatul coborâse din pat şi ciugulise una alta din frigider. S-au bucurat când au văzut că planul lor funcţionase. Băiatul leneş făcuse primul pas către normalitate: se hrănea singur.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Biologie,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă