Question

alcătuiește un text format din cel mult opt enunțuri. în text vei folosi de trei ori ghilimelele.

Answer 1

Nunta Zamfirei: Balada "Nunta Zamfirei" a fost publicată în anul 1889 în revista "Tribuna" din Sibiu şi a avut un mare succes. Poezia reprezintă într-o atmosferă de basm ritualul de nuntă aşa cum l-a cunoscut poetul din părţile Năsăutului. Sînt respectate momentele acestui ritual: peţitul, răspîndirea veştii despre nuntă, sosirea invitaţilor, întîlnirea mirelui cu mireasa, cununia şi hora, ospăţul şi tradiţionala urare de a avea urmaşi. La început aflăm că este vorba de fata lui "Săgeată împărat" care era foarte frumoasă: "Şi-avea o fată, fata lui/ Icoană-ntr-un latar s-o pui". Dintr-al prinţilor şirag ea l-a ales pe Viorel: "El, cel mai drag! El a venit/ Dintr-un afund de Răsărit,/ Un prinţ frumos şi tinerel,/ Şi fata s-a-ndrăgit de el./ Că dacă tocmai Viorel/ I-a fost menit". Vestea s-a răspîndit ca vîntul, despre nuntă au aflat "o mie de crăimi", "toţi craii muntelui rotund". Au venit nuntaşi din nouăzeci de ţări: "Sosit era bătrînul Grui/ Cu Sandra şi Rusandra lui/ Şi Ţinteş, cel cu trainic rost,/ Cu Lia lui sosit a fost/ Şi Bardeş cel cu adăpost/ Prin munţi sîlhui". La nuntă participă şi personaje de basm: "feţi voinici şi feţi frumoşi, piticul barbă cot". Atmosfera de basm este întreţinută şi de alte sintagme ca de exemplu: "Şi principi falnici şi-ndrăzneţi/ De-al căror buzdugan isteţ/  Pierit-au zmei din iuduri scoşi!/ De-ai fi văzut jucînd voioşi/ Şi feţi-voinici şi feţi-frumoşi/ Şi logofeţi". Poetul pentru a sugera zgomotul pe care îl fac tinerii călăreţi, a folosit aliteraţia: "Prin vulturi vîntul viu vuia". Alaiul mirelui este însoţit de nouăzeci de călăreţi: "Rădvan cu mire, cu nănaşi/ Cu socri mari şi cu nuntaşi/ Şi nouăzeci de fecioraşi". Portretul fetei este constituit din următoarele două strofe: "Şi-atunci de peste larg pridvor/ Din dalb iatac de foişor/ Ieşi Zamfira-n mers isteţ/ Frumoasă ca un gînd răzleţ/ Cu trupul nalt, cu părul creţ/ Cu pas uşor/ Un trandafir în văi părea/ Mlădiul trup i-l încingea/ Un brîu de-argint, dar toatăn tot/ Frumoasă cît eu nici nu pot/ O mai frumoasă să-mi socot/ Cu mintea mea". Poetul devine participant la nuntă şi ne face pe noi cititorii să ne simţim acolo: "De-ai fi văzu cum au jucat/ Copilele de împărat/ De-ai fi văzut jucînd voioşi/ Şi feţi-voinici şi feţi-frumoşi". "Nunta Zamfirei" a fost  numit nu întîmplător poem al horei deoarece nimeni în literatura română nu a descris atît de plastic hora: "Şi-n vremea cît s-au cununat/ S-a-ntins poporul adunat/ Să joace-n drum după tilinci/ Feciori, la zece fete, cinci/ Cu zdrîngănei la opinci/ Ca-n port de sat/ Trei paşi la stînga linişor/ Şi alţi trei paşi la dreapta lor/ Se prind de mîini şi se desprind/ S-adună cerc şi iar se-ntind/ Şi bat pămîntul tropotind/ În tact uşor". În această atmosferă de feerie generală s-a prins în joc chiar şi piticul barbă cot. Pentru a sugera atmosfera de veselie generală poetul a introdus şi un proverb: "Sînt grei bătrînii de pornit/ Dar de-i porneşti, sînt grei de oprit".