Alcatuieste un text narativ fantastic folosind ideile din portalele de mai jos
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Salut!
Oglinda si elixirul
Într-un castel dintr-un regat îndepărtat locuiau familia regală, alături de fiica lor Luna. Toți s-ar gândi la o prințesă clasică, care poartă coronițe și rochii elegante, dar ea nu era așa. Îmbrăcată cu haine ponosite și cu un zâmbet ștrengar, căuta întotdeauna noi aventuri.
Exista o problemă destul de mare cu această prințesă, nu asculta de nimeni. Profesorii, familia, doctorii, chiar și personalul regal îi dădeau sfaturi din cele mai bune, dar ea era întotdeauna cu capul în nori pregătită să mai facă câte o boacănă.
Într-o seară Luna aude la fereastră niște zgârieturi.
-Hmm… ce ar putea fi? Se întreabă ea. Noi nu avem nicio pisică. Și se duce, puțin temătoare, sa vadă ce se afla la fereastra ei. Acolo nu vede nimic, doar cerul înstelat și regatul. Cand porneste înapoi spre pat aude un glas foarte ciudat.
-Luna, Luna! Aici sunt, la fereastra! Sunt eu, Cris.
-Cine este Cris? Eu nu cunosc pe nimeni cu acest nume.
-Ei bine, eu sunt.. Sunt.. Sunt.. un demon.
-UN DEMON? Dar demonii nu sunt rai?
-Ba da.. Adica nu. Sunt aici sa te ajut sa mergi într-o aventura.
-O aventura? Mie îmi plac foarte mult aventurile. Dar stai, de ce nu te pot vedea?
–Din păcate niște spirite bune m-au prins cand mergeam prin pădure și m-au prefacut intr-o umbra. Dar este important ca îți pot vorbi. Iar acum spune-mi, vrei sa vi cu mine în aventura?
-Daaa, cand vom porni?
-Te astept maine în zorii zilei în grădina din spatele castelului. Trebuie sa iei cu tine o sticlă.
-Asa voi face!
Și Luna a început sa se pregateasca fiind foarte emotionata si gândindu-se în ce aventură o va duce Cris; ,,un demon, cât de fascinant!’’ își spunea ea. În zorii următoarei zile Luna aștepta nerăbdătoare în gradina. După ce a apărut și Cris, a anuntat-o ca vor merge pe un drum mai puțin știut de lume. Merg pe o poteca pustie și întunecată dar la un moment dat Luna zareste printre copaci o lumina albăstruie și cu cat se apropie mai mult își da seama ca a ajuns într-un luminis extraordinar de frumos. Lumini colorate, copaci de toate soiurile și, ascunsă după niște liane spectaculoase, o oglinda imensa. Luna se apropie de ea incet si se priveste in reflixia ei. Dar acolo nu apare Luna pe care o știm, ci Luna imbracata in cea mai frumoasă rochie, aratand eleganta si impozanta. Se uita mirata la fiecare detaliu și îl admira.
-Poți pune sticla de care ti-am spus ieri pe acel tufiș? Spune Cris dintr-o data.
-Da, desigur, poftim, iar sticla începe sa se umple cu un lichid mov.
-Acesta este un elixir care te va face liberă să mergi în aventuri fără sa mai fie cineva sa te certe sau sa iti spună ce trebuie sa faci.
-Of, adevărul e ca tare mi-as dori sa nu ma mai certe toata lumea, asta sunt eu!
-Stiu, și tocmai de aceea vreau sa iti ofer, ca un mic cadou, acest elixir. Haide, bea-l. Și Luna inghiti numai decat elixirul, crezand in ce spuse Cris.
Dar apoi, rochia din oglinda incepe sa se deterioreze, iar fetisoara tanara a Lunei prinde riduri, părul începe sa prindă o culoare cenușie, iar postura ei devine tot mai garbova.
-Ce mi-ai făcut? Întreabă cu dispreț fata.
-Ti-am oferit ceea ce iti doreai. Sa fi libera.
-Poate ca da, dar niciodată nu ai pomenit ca voi imbatrani dintr-o data! Vreau sa fiu un copil din nou! Vreau ca nimeni sa nu mai fie pacalit de cineva ca tine! Ti-ai dorit doar sa îmi faci rău! Te voi distruge, demon neastamparat! Iar chiar în acel moment umbra lui Cris a început sa capete forma. Niste ochi mici, un chip pistruiat, părul brunet și corp rezistent, un tânăr și-a făcut apariția în fața Lunei.
-Buna Luna! Eu sunt Cris!
-Po.. po.. pof.. Poftim? Cris? D.. da.. dar Cris era un demon…
-Ei bine draga Luna, cand eram mai mic vecinii mei îmi spuneau tot timpul despre demoni și alte nenorociri, dar nu am vrut sa ii cred. Eu am crezut întotdeauna în bine si tocmai de aceea am decis sa lucrez cu spirite bune. Tot ce s-a intamplat astazi a fost doar un test.
-Un test? Ce fel de test?
-Am vrut sa vedem cat de ușor pot cădea oamenii pradă unor bogatii, dar dacă apoi își dau seama că au făcut o greșeală și doresc sa o repare. Iar tu ai reusit! Ai un suflet bun, Luna, chiar dacă te-ai lăsat pradă spuselor umbrei, ti-ai dat seama ca nu este corect. Acum poți reveni la corpul tău. Și toate trăsăturile batrane au început sa dispara.
-Îți mulțumesc foarte mult, Cris! M-ai făcut sa îmi dau seama ca ar trebui sa ascult mai mult de familia mea și să o prețuiesc mai mult. Multumesc!
-Si eu iti multumesc! Acum te voi duce acasa.
Iar Luna s-a trezit înapoi la castel teafara, și gata sa se schimbe cat mai mult în bine, fata de cei din jur.
Sper ca te-am ajutat :)
Răspuns:
Se spunea că niciun vampir nu putea muri.
Dar într-o mică legendă străveche,găsită doar în cele mai vechi cărți,se spunea că îmbătrânirea bruscă a dus la moartea unui vampir.Se spunea că a găsit un talisman în formă de triunghi,cu un cerc înauntru şi o linie care trecea perfect prin mijlocul cercului,l-a îmbătrânit dintr-o dată.L-a făcut vulnerabil iar setea de sânge era tot mai mare.Problema nu era setea de sânge ci faptul că își pierdea din puterea obișnuită dea lungul anilor,în fiecare zi.
Vampirul a murit dar acest blestem a fost dus mai departe din generație în generație. Acel vampir era chiar stră-stăbunicul meu!
Explicație:
Sper că te-am ajutat