Alcătuiți o compunere cu titlul ,,Rozboiul prin ochi de copii'' 15 randuri
Răspunsuri la întrebare
Parcă și acum îmi amintesc cum ma jucam frumos în curtea mea măiastră când focuri de arme sabi lance și multe alte se auzeau în depărtare. De atunci am simțit o teamă și chear dacă eram mic simțeam că familia mea nu va putea trece cu bine peste asta. Tata se îmbracă în niște haine verzui care pe atunci nu știam ce inseamna. Începusem să plâng fără să știu de ce dar un sentiment îmi spunea că nu se v-a termină cu bine. Acest sentiment m-a bântuit 2 săptămâni în care visam numai sânge și pe tatăl meu întins pe jos cu o sabie în piept. Candul acesta mă înfiora așa de tare încât Minea îmi state a numai acolo. Nu peste mult timp un domn îmbrăcat ca politia din ziua de azi anunță că tatăl meu muri. Visele mele Deceneu frumoase petreceam clipe numai cu tatăl meu dar din pacate el nu mai trăia iar dimineața începeam să plâng amintidu-mi ce noapte minunata am avut!
si acum dupa mai bine de doua decenii, imi amintesc cum a izbucnit razboiul. inainte totul era bine, pana cand oameni imbracati in uniforme militare verzi, echipati cu tot felul de grenade si gloante, care tineau in mana arme au dat buzna in orasul meu. noaptile nu puteai sa dormi, din cauza sunetelor scoase de gloantele venite din tevile pustilor. din cand in cand vedeai si niste case in flacari. intr-o zi nu l-am mai gasit pe tatal meu, afara in fata usii era el impreuna cu mama mea care plangea. era imbracat intr-o uniforma, atunci mi-am dat seama ca pana la final nu o sa il mai vad. zile la rand stateam si ma gandeam oare ce facea si daca o ducea bine. peste cateva luni a trebuit sa me mutam deoarece orasul a fost cucerit de soldatii nazisti. acei oameni fara suflet in mare parte, faceau numai ravagii pe unde treceau, nu le pasa de oamenii din jur. ani buni au trecut si razboiul s-a incheiat. nu am mai auzit nimic de tatal meu. cum nu a fost gasit in cele din urma a fost declarat mort. viata a fost foarte seaca fara el. dupa vreo 6 ani, cineva ne bate la usa. eu am mers sa deschid, spre surprinderea mea la usa era un om inalt, foarte slab si cu barba. am chemat-o pe mama mea care si-a dat seama, era tatal meu. cand mi-a zis, am inceput sa plang si l-am luat in brate. mi-a povestit multe chestii, cat de oribil este razboiul si ca nu are sens luptele unde se pierd vieti umane cand se poate incerca ceva pe cale diplomatica. de atunci totul a fost complet din nou dar se vedea ca tatal meu a ramas schimbat din cauza razboiului. niciodata nu o sa uit intamplarile lui.
am incercat sa nu fac un final foarte trist, sper ca iti este de folos